CtEDO 18.09.2001 AI

AFFAIRE HAVVA OZTEKIN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.09.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE HAVVA OZTEKIN c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

CAUZA

HAVVA ÖZTEKİN c. TURCIA

(Cererea nr. 20149/92)

18 septembrie 2001

18/12/2001

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite de art. 44 § 2 al Convenției. Poate suferi retușuri de formă.

În cauza Havva Öztekin c. Turcia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), șezând într-o cameră alcătuită din:

Doamnele E. Palm, președintă, W. Thomassen, Domnii Gaukur Jörundsson, B. Zupančič, T. Panțîru, R. Maruste, judecători, F. Gölcüklü, judecător ad hoc, și domnul M. O'Boyle, grefier de secțiune,

După deliberare în camera de sfetă pe 15 februarie 2000 și 28 august 2001,

Pronunță hotărârea care urmează, adoptată la această din urmă dată:

I.

Curtea de Casație a confirmat sentințele amintite în septembrie și octombrie 1991.

Montante plătite reclamantei de administrație înainte de a lua posesia terenurilor (în LT)

Date de sesizare a instanțelor interne

Montante de despăgubiri complementare acordate de instanțele interne (în LT)

Date de plată a despăgubirilor complementare

Montante de despăgubiri complementare versate reclamantei de administrație majorate cu 30% dobânzi moratorii (în LT)

Valori reale ale despăgubirilor complementare la momentul plății majorate în funcție de rata inflației de 67% (în LT)

Niveluri de indemnizare prin raport la valorile reale ale terenurilor expropriate

2 430 881

1 729 568

985 935

09/10/1987

09/10/1987

09/10/1987

5 724 750

3 901 750

1 614 500

25/01/1993

21/01/1993

14/12/1992

14 741 231

10 047 006

4 116 975

86 787 210

59 150 530

23 297 235

41.73

42.48

48.96

II.

A.

Constituția

"(...) Despăgubirul de expropriere va fi plătit pe loc și în bani gheață. (...) În cazul în care legea ar permite plăți în rate (...) fracțiunea care nu a fost plătită pe loc va fi însoțită de dobânzi moratorii la rata maximă prevăzută pentru datoriile statului (...)"

B.

Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984

C.

Codul obligațiilor

"Atunci când prejudiciile suferite de creditor depășesc dobânzile moratorii din zilele de întârziere și când debitorul nu poate demonstra că creditorul a comis o greșeală, repararea prejudiciului este în sarcina debitorului.

Dacă prejudiciul suplimentar poate fi estimat în mod imediat, judecătorul poate fixa montantul la momentul pronunțării hotărârii sale pe fond."

D.

Jurisprudența Curții de Casație

"Ceea ce compensează întârzierea în reglementarea creanțelor sunt dobânzile moratorii. Dat fiind că calea de execuție forțată permite creditorului să ceară ceea ce i se cuvine, majorat cu dobânzi, acesta din urmă nu are dreptul să pretindă o altă compensație cu titlu de indemnizare; prin urmare, decizia care acceptă cererea creditorului, pe motiv că rata inflației era ridicată, se dovedește neîntemeiată (...)"

"Legea nr. 3095 a fost aprobată și a intrat în vigoare în timp ce inflația în țară era ridicată, cu o rată care depășea cu mult 30%. Cu toate aceasta, legiuitorul a vrut ca rata dobânzilor moratorii să fie de 30%. Din acest motiv, în cauza examinată, nu este conform dreptului, invocând dobânzile aferente depozitelor bancare, de a depăși dobânda compusă de 30% printr-o cale deturnată.

"(...) rata dobânzii prevăzută de legea nr. 3095 (...) este o indemnizație forfetară care acoperă prejudiciile fără a fi nevoie de a le demonstra (...). Din moment ce rata dobânzilor moratorii (prejudiciul datorat întârzierii în plată) este fixată de lege, ținând seama de problemele economice (inflație, scăderea valorii monedei (...)) în care se găsește țara, este imposibil să se facă valabil aceleași elemente (inflație, scăderea valorii monedei (...)) ca dovezi evidente ale prejudiciului excedent menționat la art. 105 din codul obligațiilor, nici să se afirme că dezavantajele care rezultă din acestea constituie prejudiciul real suferit. În caz contrar, constatarea legiuitorului că contrapartida acestor dezavantaje ar fi de 30%, nu ar mai avea nici un sens. Atunci când legiuitorul, luând în considerare ansamblul problemelor economice, a fixat, în virtutea puterii legislative pe care i-o conferă Constituția, rata reparării prejudiciului rezultat din aceste probleme, nu se poate accepta că prejudiciul care urmează a fi reparat să nu se ridice la 30%, ci la 60 sau 70%, pe motiv implicit că aprecierea menționată [a legiuitorului] s-ar dovedi neîntemeiată. (...) Este evident că inflația care se simte considerabil în actualul context economic al țării noastre, depășește [rata de] 30% prevăzută de (...) legea nr. 3095, și că [prin urmare] prejudiciul suferit de creditor datorat reglementării tardive rămâne neacoperit. Cu toate acestea, acest prejudiciu depășind rata de 30% fixată de legiuitor nu este cel despre care se vorbește la art. 105 din codul obligațiilor (...). Atunci când legiuitorul, în virtutea puterii legislative a sa, a considerat că prejudiciul menționat s-ar ridica la 30%, creșterea acestuia la rate mai mari printr-o decizie judiciară, pe motiv că inflația depășește 30%, constituie o depășire de competență (...)"

E.

Date economice

I.

"Orice persoană fizică sau morală are dreptul la respect pentru bunurile sale. Niciun om nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de interes public și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului pe care îl posedă Statele de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosirea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi."

Cu toate acestea, DSİ nu a plătit complementele de despăgubiré decât în decembrie 1992 și ianuarie 1993, respectiv, mai mult de cinci ani după sesizări și aproximativ cincisprezece luni după deciziile Curții de Casație.

II.

III.

"Dacă Curtea hotărăște că a existat o violare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Părții contractante nu permite ștergerea decât în mod imperfect a consecințelor acestei violări, Curtea acordă părții vătămate, după caz, satisfacție echitabilă."

A.

Prejudiciu material și moral

B.

Cheltuieli și costuri

Cu toate acestea, această cerere nu a fost susținută de justificative.

C.

Dobânzi moratorii

că a existat o violare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție;

că nu este necesar să examineze grievul bazat pe art. 6 § 1 al Convenției;

a) că Statul pârât trebuie să verse reclamantei, în termen de trei luni de la data în care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 al Convenției, următoarele sume, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de taxe, drepturi de timbru și encargări fiscale exigibile la momentul versării, de convertit în lire turcești la cursul aplicabil la data reglementării:

i. 15.986 (cincisprezece mii nouă sute optzeci și șase) dolari americani în reparare a prejudiciului material;

ii. 1.000 (mie) dolari americani pentru prejudiciu moral;

iii. 300 (trei sute) dolari americani pentru cheltuieli și costuri;

b) că aceste montante vor fi majorate cu o dobândă simplă de 6% pe an de la expirarea termenului menționat și până la plată;

cererea de satisfacție echitabilă pentru rest.

Pronunțat în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 18 septembrie 2001 în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulamentul Curții.

Michael O'Boyle

Elisabeth Palm

Grefier

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-09-18
0,98
AFFAIRE EKREM OZTEKIN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE EKREM ÖZTEKİN c. TURQUIE (Requête n° 20148/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2001-01-30
0,98
AFFAIRE OZTEKIN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÖZTEKIN c. TURQUIE ( Requête n° 19288/92 ) ARRÊT STRASBOURG 30 janvier 2001 DÉFINITIF 30/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2001-09-18
0,98
AFFAIRE HICAP OZTEKIN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE HİCAP ÖZTEKİN c. TURQUIE (Requête n° 20150/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2001-09-18
0,98
AFFAIRE OZTEKIN c. TURQUIE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÖZTEKIN c. TURQUIE (N° 2) (Requête n° 20129/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2001-09-18
0,98
AFFAIRE ADIL OZTEKIN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ADİL ÖZTEKİN c. TURQUIE (Requête n° 20147/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
Sursă