CtEDO 18.09.2001 AI

AFFAIRE ADIL OZTEKIN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.09.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ADIL OZTEKIN c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

CAUZA

ADİL ÖZTEKİN c. TURCIA

(Cererea nr. 20147/92)

18 septembrie 2001

18/12/2001

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate suferi retușuri de formă.

În cauza Adil Öztekin c. Turcia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședindu-se cu o cameră compusă din:

Doamnele E. Palm, președintă, W. Thomassen,

Domnii Gaukur Jörundsson, B. Zupančič, T. Panțîru, R. Maruste, judecători,

Domnul F. Gölcüklü, judecător ad hoc,

și de Domnul M. O'Boyle, grefier de secțiune,

După ce a deliberat în cameră de consiliu pe 15 februarie 2000 și 28 august 2001,

Pronunță hotărârea pe care o adoptă la această din urmă dată:

I.

Curtea de Casație a confirmat sentințele sus-menționate în septembrie și octombrie 1991.

Sume plătite reclamantului de administrație înainte de a lua posesia terenurilor (în LT)

Datele sesizării instanțelor judiciare interne

Sume ale indemnizațiilor complementare acordate de instanțele judiciare interne (în LT)

Datele de plată ale indemnizațiilor complementare

Sume ale indemnizațiilor complementare versate reclamantului de administrație majorate cu 30% dobândă de întârziere (în LT)

Valori reale ale indemnizațiilor complementare în momentul plății majorate în funcție de rata inflației de 67% (în LT)

Niveluri de indemnizare în raport cu valorile reale ale terenurilor expropriate

1 458 228

1 037 741

638 617

09/10/1987

09/10/1987

09/10/1987

3 396 148

2 341 172

1 379 915

25/01/1993

21/01/1993

14/12/1992

8 745 081

6 028 518

3 518 783

51 485 603

35 492 167

19 912 173

42.07

42.48

43.79

II.

A.

Constituția

« (...) Indemnizația de expropriere va fi plătită pe loc și în bani numeri. (...) În cazul în care legea ar permite plăți în tranșe (...) fracțiunea care nu a fost plătită pe loc va fi asortită cu dobânzi de întârziere la rata maximă prevăzută pentru datoriile statului (...) »

B.

Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984

C.

Codul obligațiilor

« Când prejudiciile suferite de creditor depășesc dobânzile de întârziere ale zilelor de întârziere și când creditorul nu poate demonstra că debitorul a comis o culpă, repararea prejudiciului este în sarcina debitorului.

Dacă prejudiciul suplimentar poate fi estimat imediat, judecătorul poate fixa suma în momentul pronunțării sentinței pe fond. »

D.

Jurisprudența Curții de Casație

« Ceea ce compensează întârzierea în reglementarea creanțelor, sunt dobânzile de întârziere. Ținând seama de faptul că calea execuției silite permite creditorului să ceară ceea ce i se cuvine, majorat cu dobânzi, acesta nu are dreptul să exigeze o altă compensație cu titlu de indemnizație; prin urmare, decizia care admite cererea creditorului, pe motiv că rata inflației era ridicată, se dovedește nefondată (...) »

« Legea nr. 3095 a fost aprobată și a intrat în vigoare în timp ce inflația în țară era ridicată, cu o rată care depășea cu mult 30%. În pofida acestui fapt, legislatorul a dorit ca rata dobânzilor de întârziere să fie de 30%. Din acest motiv, în cauza examinată, nu este conform dreptului, invocând dobânzile aferente depozitelor bancare, să depășească dobânda compusă de 30% printr-o cale indirectă.

« (...) rata dobânzii prevăzută de legea nr. 3095 (...) este o indemnizație forfetară care acoperă daunele fără a fi necesar să le demonstreze (...). Din moment ce rata dobânzilor de întârziere (prejudiciul datorat întârzierii în plată) este fixată de lege, ținând seama de problemele economice (inflație, scăderea valorii monetare (...)) în care se află țara, este imposibil să se facă valabile aceleași elemente (inflație, scăderea valorii monetare (...)) ca dovezi evidente ale prejudiciului suplimentar menționat la art. 105 din codul obligațiilor, și nici să se afirme că dezavantajele care rezultă din acestea constituie prejudiciul real suferit. În caz contrar, constatarea legislatorului că compensația acestor dezavantaje ar fi de 30%, n-ar mai avea niciun sens. Când legislatorul, considerând ansamblul problemelor economice, a fixat, în virtutea puterii legislative pe care i-o conferă Constituția, rata reparării daunei din aceste probleme, nu se poate accepta că daunele care trebuie reparate să nu se ridice la 30%, ci la 60 sau 70%, pe motiv implicit că aprecierea sa [a legislatorului] s-ar dovedi nefondată. (...) Este evident că inflația care se resimte considerabil în conjunctura economică actuală a țării noastre, depășește [rata de] 30% prevăzută de (...) legea nr. 3095, și că [prin urmare] prejudiciul suferit de creditor din cauza unui reglementare tardiv rămâne neacoperit. Cu toate acestea, acest prejudiciu depășind rata de 30% fixată de legislator nu este cel despre care este vorba la art. 105 din codul obligațiilor (...). Când legislatorul, în virtutea puterii sale legislative, a considerat că dauna respectivă s-ar ridica la 30%, majorarea acesteia la rate mai ridicate printr-o decizie judiciară, pe motiv că inflația depășește 30%, constituie o depășire a competenței (...) »

E.

Date economice

I.

« Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru causa de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional.

Prevederile precedente nu vor prejudicia dreptul pe care îl posedă statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general, sau pentru a asigura încasarea impozitelor sau altor contribuții sau amenzi. »

Cu toate acestea, DSİ a plătit complementele de indemnizație abia în decembrie 1992 și ianuarie 1993 respectiv, adică mai bine de cinci ani după sesizarea instanțelor judiciare și aproximativ cincisprezece luni după deciziile Curții de Casație.

II.

III.

« Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al părții contractante superioare nu permite să șteargă decât imperfect consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. »

A.

Prejudiciu material și moral

B.

Costuri și onorarii

Cu toate acestea, această cerere nu a fost susținută de documente justificative.

C.

Dobânzi de întârziere

a) că statul pârât trebuie să verseze reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 din Convenție, următoarele sume, plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozite, drepturi de timbru și taxe fiscale exigibile în momentul versării, care vor fi convertite în lire turce la cursul aplicabil la data reglementării:

i. 10 107 (zece mii o sută șapte) dolari americani în repararea prejudiciului material;

ii. 1 000 (o mie) dolari americani pentru prejudiciu moral;

iii. 300 (trei sute) dolari americani pentru costuri și onorarii;

b) că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 6% pe an din data expirării termenului sus-menționat și până la versare;

Redactat în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 18 septembrie 2001 în aplicarea art. 77 §§ 2 și 3 din regulamentul Curții.

Michael O'Boyle

Elisabeth Palm

Grefier

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-09-18
0,98
AFFAIRE EKREM OZTEKIN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE EKREM ÖZTEKİN c. TURQUIE (Requête n° 20148/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2001-01-30
0,98
AFFAIRE OZTEKIN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÖZTEKIN c. TURQUIE ( Requête n° 19288/92 ) ARRÊT STRASBOURG 30 janvier 2001 DÉFINITIF 30/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
CtEDO 2001-09-18
0,98
AFFAIRE OZTEKIN c. TURQUIE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÖZTEKIN c. TURQUIE (N° 2) (Requête n° 20129/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir d
CtEDO 2001-09-18
0,98
AFFAIRE HAVVA OZTEKIN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE HAVVA ÖZTEKİN c. TURQUIE (Requête n° 20149/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2001-09-18
0,97
AFFAIRE OZEN c. TURQUIE (N° 2)
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE ÖZEN c. TURQUIE (N° 2) (Requête n° 19677/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
Sursă