CtEDO 18.09.2001 AI

AFFAIRE SATU BOZKURT c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
18.09.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de P1-1;Non-lieu à examiner l'art. 6-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE SATU BOZKURT c. TURQUIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

PRIMA SECȚIUNE

CAUZA

SATU BOZKURT c. TURCIA

(Cererea nr. 20135/92)

18 septembrie 2001

18/12/2001

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 al Convenției. Aceasta poate suferi retușuri de formă.

În cauza Satu Bozkurt c. Turcia,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în cameră compusă din:

Doamnele

Domnii

Gaukur Jörundsson,

judecători,

și din dl.

După ce a deliberat în ședință închisă pe 15 februarie 2000 și 28 august 2001,

Pronunță hotărârea care urmează, adoptată la această din urmă dată:

I.

Sumă plătită reclamantului de administrație înainte de a lua posesia terenurilor (în LT)

Data sesizării instanțelor interne

Suma indemnizației suplimentare acordate de instanțele interne (în LT)

Data plății indemnizației suplimentare

Suma indemnizației suplimentare versate reclamantului de administrație majorată cu 30 % dobânzi de întârziere (în LT)

Valoarea reală a indemnizației suplimentare la momentul plății majorată în funcție de rata inflației de 67 % (în LT)

Niveluri de indemnizare în raport cu valoarea reală a terenurilor expropriate

1 399 366

704 825

2 486 862

08/06/1987

28/05/1987

28/05/1987

1 183 891

508 784

3 166 304

05/01/1993

07/01/1991

18/10/1990

3 166 908

1 068 446

6 411 765

21 381 071

3 424 116

18 839 508

61.13

71

63

II.

A.

Constituția

«(...) Indemnizația de expropriere va fi plătită la vedere și în numerar. (...) În caz că legea ar permite plăți în rate (...) fracțiunea care nu a fost plătită la vedere va fi însoțită de dobânzi de întârziere la rata maximă prevăzută pentru datoriile Statului (...)»

B.

Legea nr. 3095 din 4 decembrie 1984

C.

Codul obligațiilor

«Când prejudiciile suferite de creditor depășesc dobânzile de întârziere ale zilelor de retard și debitorul nu poate dovedi că creditorul a comis o culpă, repararea prejudiciului este în sarcina debitorului. Dacă prejudiciul suplimentar poate fi estimat imediat, judecătorul poate fixa suma în momentul pronunțării sentinței pe fond.»

D.

Jurisprudența Curții de Casație

«Ceea ce compensează retardarea în reglementarea creanțelor sunt dobânzile de întârziere. Dat fiind că calea executării silite permite creditorului să ceară ceea ce i se cuvine, majorat cu dobânzi, acesta din urmă nu are dreptul să exige o altă compensație cu titlu de indemnizare; prin urmare, decizia care admite cererea creditorului, pe motivul că rata inflației era ridicată, se dovedește neîntemeiată (...)»

«Legea nr. 3095 a fost aprobată și a intrat în vigoare în timp ce inflația în țară era puternică, cu o rată care depășea cu mult 30%. În ciuda acestui fapt, legiuitorul a dorit ca rata dobânzilor de întârziere să fie de 30%. Din acest motiv, în cauza examinată, nu este conform dreptului, invocând dobânzile atașate depozitelor bancare, să depășit dobânda compusă de 30% pe o cale directă.

«(...) rata dobânzii prevăzute de legea nr. 3095 (...) este o indemnizație forfetară acoperind prejudiciile fără a fi nevoie de a le dovedi (...). Odată ce rata dobânzilor de întârziere (prejudiciul datorat retardării plății) este fixată de lege, ținând seama de problemele economice (inflație, scădere a valorii monetare (...)) în care se găsește țara, este imposibil de a invoca aceleași elemente (inflație, scădere a valorii monetare (...)) ca probe evidente ale prejudiciului suplimentar menționat la art. 105 al codului obligațiilor, nici de a afirma că dezavantajele care rezultă din acestea constituie prejudiciul real suferit. Altfel, constatarea legiuitorului că contrapartida acestor dezavantaje ar fi 30%, nu ar mai avea niciun sens. Când legiuitorul, considerând ansamblul problemelor economice, a fixat, în temeiul puterii legislative pe care i-o conferă Constituția, rata reparării daunei rezultate din aceste probleme, nu se poate accepta ca daunele de reparat să nu se ridice la 30%, ci la 60 sau 70%, pe motiv implicit că respectiva apreciere [a legiuitorului] s-ar dovedi neîntemeiată. (...) Este evident că inflația care se simte considerabil în conjunctura economică actuală a țării noastre, depășește [rata de] 30% prevăzută de (...) legea nr. 3095, și că [prin urmare] prejudiciul suferit de creditor din cauza unei reglementări tardive rămâne neacoperit. Cu toate acestea, acest prejudiciu care depășește rata de 30% fixată de legiuitor nu este cel despre care este vorba la art. 105 al codului obligațiilor (...). Când legiuitorul, în temeiul puterii sale legislative, a considerat că aceste daunele s-ar ridica la 30%, creșterea acestora la rate mai ridicate printr-o hotărâre judiciară, pe motiv că inflația depășește 30%, constituie o depășire a competenței (...)»

E.

Date economice

I.

«Orice persoană fizică sau juridică are drept la respectarea bunurilor sale. Niciun nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

Prevederile precedente nu afectează dreptul că poseadă Statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau a amenzilor.»

Cu toate acestea, DSİ nu a plătit completările de indemnitate decât în octombrie 1990, ianuarie 1991 și ianuarie 1993 respectiv, adică mai mult de trei și cinci ani după sesizarea instanțelor și zece și șaisprezece luni aproximativ după deciziile Curții de Casație.

II.

III.

«Dacă Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Părți contractante nu permite ștergerea decât imperfect a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă.»

A.

Prejudiciu material și moral

B.

Taxe și cheltuieli

C.

Dobânzi de întârziere

a) că Statul pârât trebuie să verseze reclamantului, în termen de trei luni de la ziua în care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 44 § 2 al Convenției, următoarele sume, plus orice sumă datorată la titlu de impozite, taxe de timbru și taxe fiscale exigibile la momentul versării, de convertit în lire turce la rata aplicabilă la data reglementării:

i. 7 320 (șapte mii trei sute douăzeci) dolari americani în reparare a prejudiciului material;

ii. 1 000 (o mie) dolari americani pentru prejudiciu moral;

iii. 300 (trei sute) dolari americani pentru taxe și cheltuieli;

b) că aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă de 6 % pe an de la expirarea respectivului termen și până la versare;

Întocmit în limba franceză, apoi comunicat în scris pe 18 septembrie 2001 în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din regulamentul Curții.

Michael O'Boyle

Elisabeth Palm

Grefier

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-09-18
0,97
AFFAIRE BASAR c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BAŞAR c. TURQUIE (Requête n° 20131/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2001-09-18
0,97
AFFAIRE MUSTAFA TOSUN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MUSTAFA TOSUN c. TURQUIE (Requête n° 20159/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2001-04-10
0,97
AFFAIRE SEZER c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE SEZER c. TURQUIE ( Requête n° 19299/92 ) ARRÊT STRASBOURG 10 avril 2001 DÉFINITIF 10/07/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouche
CtEDO 2001-09-18
0,97
AFFAIRE MUSTAFA SAHIN c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MUSTAFA ŞAHİN c. TURQUIE (Requête n° 19689/92) ARRÊT STRASBOURG 18 septembre 2001 DÉFINITIF 18/12/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir de
CtEDO 2001-01-30
0,97
AFFAIRE BOZKURT ET AUTRES c. TURQUIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE BOZKURT ET AUTRES c. TURQUIE ( Requête n° 19269/92 ) ARRÊT STRASBOURG 30 janvier 2001 DÉFINITIF 30/04/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subi
Sursă