CtEDO 11.12.2001 Auto

AFFAIRE ROCCATAGLIATA c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
11.12.2001
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2001
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ROCCATAGLIATA c. ITALIE (CtEDO, 2001)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA CAUZA ROCATAGLIATA c. ITALIA (Cercetarea nr. 51659/99) HOTĂRÂREA STRASBURG 11 decembrie 2001 DEFINIF 11/03/2002 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Roccatagliata c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domni. J.-P. Costa președinte Loucaide Bîrsan Jungwiert Butkevych Mularoni judecători L. F errori ravo, judecător ad-hoc și domnul Dolle graffière de secțiune După ce a deliberat în camera consiliului la 20 noiembrie 2001, rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care și un resortisant italian, dl Massimiliano Roccatagliata, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 17 februarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Tribunalul a declarat cererea admisibilă la 13 februarie 2001. La 26 aprilie 1986, reclamantul s-a constituit parte civilă într-o procedură penală intentată împotriva domnului de către procurorul din La Spezia pentru a obține despăgubiri pentru daunele suferite în urma unui accident rutier. Prin ordonanța din 20 iunie 1987, instanța judecătorească a acordat reclamantului o sumă cu titlu de provizion. La 8 februarie 1988, judecătorul de instrucțiuni a constatat că faptele constitutive ale dreptului de proprietate au fost amnistiate. La 22 februarie 1989, reclamantul l-a numit pe dl P. și compania sa de asigurări în fața tribunalului din La Spezia. octombrie 1989 prin reunirea prezentei cauze cu o altă persoană, referitoare la același accident. Avocații din cealaltă cauză au solicitat judecătorului să suspende procedura în așteptarea încheierii procedurii penale împotriva domnului P., reclamantul a subliniat că procedura penală era încheiată, însă judecătorul a suspendat procedura. La 17 aprilie 1991, compania de asigurări a reluat procedura, dintre cele 15 ședințe care au avut loc între 3 octombrie 1991 și 26 septembrie. 1997, opt s-au referit la expertiză și la completarea acesteia, două audieri ale martorilor, o predare la cererea părților, două s-au consacrat unei tentative de soluționare amiabilă, una a avut legătură cu sechestrarea unei sume și o reducere pentru a permite părților să-și prezinte concluziile; ceea ce au făcut la 8 octombrie 1997. Cu o zi înainte, reclamantul încheie o înțelegere amiabilă cu compania de asigurări. ÎN CURS PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ DE LA ARTICOLUL 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE Reclamantul susține că durata procedurii nu a respectat principiul termenului rezonabil Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Hotărârea privind această teză. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 26 aprilie 1986 și s-a încheiat la 19 martie 1998. 10. Prin urmare, a durat mai mult de 11 ani și 10 luni pentru o instanță. 11. Curtea amintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri la obligația de termen rezonabil În măsura în care Curtea constată o astfel de nerespectare, această acumulare constituie o împrejurare agravantă a încălcării articolului 6 alineatul (1). 12. După examinarea faptelor cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde cerinței de termen rezonabil În conformitate cu art. 41 din Convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții care, dacă este cazul, acordă o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 100 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 15. Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 16 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral. Procedură și cheltuieli de judecată 16. Reclamantul solicită, de asemenea, 10 771 200 ITL pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 17. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 2 000 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 18. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3,5% l an. Prin aceste motive, Curtea, în L .UNANIMITATE, A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție A declarat că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 16 000 (șaisprezece mii) EUR pentru daune morale și 2 000 (două mii) EUR pentru cheltuieli de judecată și cheltuieli de judecată aceste sume vor fi majorate cu 3,5% l an de la expirarea acestui termen și până la plata acestora Respinge cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 11 decembrie 2001, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul Dolle J.-P. Costa Module Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-29
0,97
AFFAIRE ROCCHI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ROCCHI c. ITALIE ( Requête n° 44375/98 ) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 29 mars 2001 Cet arrêt peut subir des retouches de forme avant la parution de sa version définitive. En l’affaire Rocchi c. Italie, La Co
CtEDO 2001-03-01
0,97
AFFAIRE PROCACCIANTI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE PROCACCIANTI c. ITALIE (Requête n° 46967/99) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
CtEDO 2001-03-01
0,96
AFFAIRE PROCOPIO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE PROCOPIO c. ITALIE (Requête n° 46969/99) ARRÊT STRASBOURG 1 er mars 2001 DÉFINITIF 01/06/2001 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2001-10-25
0,96
AFFAIRE CASTROGIOVANNI c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE CASTROGIOVANNI c. ITALIE (Requête n° 44448/98) ARRÊT STRASBOURG 25 octobre 2001 DÉFINITIF 25/01/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2001-12-11
0,96
AFFAIRE MEZZETTA c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MEZZETTA c. ITALIE (Requête n° 51654/99) ARRÊT STRASBOURG 11 décembre 2001 DÉFINITIF 11/03/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retou
Sursă