CtEDO 28.02.2002 Auto

AFFAIRE EDMONDO TRUOCCHIO c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
28.02.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Dommage matériel - demande rejetée;Préjudice moral - réparation pécuniaire;Remboursement partiel frais et dépens - procédure de la Convention
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE EDMONDO TRUOCCHIO c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

În cazul Edmondo Truocchio, Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din domnii C.L. Rozakis președintele Tulkens, mm. L. Ferrari Bravo Bonello Lorenzen mei Vajić Bototarova judecători și de domnul E. Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 31 ianuarie 2002, se retrage hotărârea pe care o avem aici, adoptat la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere îndreptată împotriva Republicii Italiene, printre care un resortisant italian, Edmondo Truochio, a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 21 septembrie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a Drepturilor Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ( Tribunalul a declarat cererea admisibilă la 15 februarie 2001 de către domnul Leanza și co-agentul său, dl V. Esposito. Curtea a declarat că cererea este admisibilă la 15 februarie 2001. La 29 septembrie 1994, reclamantul a formulat o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, care era judecător la locul de muncă, în vederea recunoașterii dreptului său la o pensie de invaliditate (pensie di invalidità 14 octombrie 1994, instanța judecătorului din statul membru în cauză a fixat prima ședință la 1 Iunie 1995. Această audiere a fost inițiată din oficiu la data de 13 iunie 1996. În acea zi, judecătorul a numit un expert și a prezentat dezbaterile la tribunalul din 30 ianuarie 1997. În ziua următoare, reclamantul a produs documentele medicale cerute de expert. Din cauza dificultăților întâmpinate de reclamant în efectuarea analizelor prevăzute, documentele nu au reușit să ajungă la expert decât la o dată ulterioară redactării raportului său de competență. În acest sens, reclamantul a adresat instanței pe care a solicitat să fie lămurit cu privire la data următoare stabilită la 10 aprilie 1997. În ziua următoare, expertul a solicitat judecătorului un termen suplimentar. Cu toate acestea, această audiere nu a avut loc, iar procedura a fost suspendată din cauza mutației judecătorului. Prin comunicarea din 13 februarie 1998, grefa a informat părțile că noul judecător desemnat stabilise o audiere la 22 octombrie 1998. Între timp, la 5 martie 1998, reclamantul a depus la grefa o cerere de obținere a instanței pe care a solicitat-o la data la care a luat cuvântul. Judecătorul, care a acceptat această cerere, a fixat la tribunal la data de 25 iunie 1998. Cu toate acestea, această audiere a fost restantă la data de 10 iunie 1998. În decembrie 1998. În ziua aceea, judecătorul a invitat judecătorul să furnizeze clarificări și a amânat cauza la 6 mai 1999. Această audiere a fost inițiată din oficiu de trei ori până la 1 martie 2001. În ziua următoare, judecătorul a retrimis cauza la 29 iunie 2001 deoarece raportul de experiență nu fusese încă depus la grefă. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...) care va decide (...) contestațiile cu privire la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Perioada care trebuie luată în considerare a început la 29 septembrie 1994 și procedura era încă în curs de desfășurare la 29 iunie 2001. La această dată a durat aproximativ șase ani și nouă luni pentru o instanță. Curtea reamintește că a constatat în numeroase hotărâri (a se vedea, de exemplu, Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, § 22, CEDH 1999-V) existența în Italia a unei practici contrare Convenției care rezultă dintr-o acumulare de neajunsuri față de obligația de termen rezonabil. În măsura în care Curtea constată o astfel de încălcare, această acumulare constituie o circumstanță agravantă a încălcării art. 6 alin. Întrucât a examinat faptele cauzei în lumina argumentelor părților și având în vedere jurisprudența sa în această privință, Curtea consideră că durata procedurii în litigiu nu răspunde la cerința termenului rezonabil și că există încă o manifestare a practicii menționate anterior. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1). În conformitate cu art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a Protocoalelor acesteia și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite să se șteargă că nu este posibil ca consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Reclamantul solicită 15 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudicii materiale, 10 000 000 ITL pentru daune biologice și 10 000 000 ITL pentru daune morale pe care le-ar fi suferit. 13. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 6 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul moral. Prospături și cheltuieli de judecată 14. Reclamantul solicită, de asemenea, o sumă nespecificată pentru cheltuielile și cheltuielile suportate în fața Curții. 15. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant nu poate obține rambursarea cheltuielilor și cheltuielilor sale decât în măsura în care sunt stabilite realitatea, necesitatea și caracterul rezonabil al ratei lor (a se vedea, de exemplu, Hotărârea Bottazzi În speță și ținând seama de elementele aflate în posesia sa și de criteriile menționate anterior, Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața Curții și acordul la care se acordă reclamantului. Interese moratorii 16. Potrivit informațiilor de care dispune Curtea, rata legală a dobânzii aplicabilă în Italia la data adoptării prezentei hotărâri era de 3 % l an. Prin aceste motive, Curtea a declarat, cu șase voturi împotriva uneia, că a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție Cu șase voturi față de una, că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din Convenție, 6 000 EUR (șase mii EUR) pentru daune morale și 1 500 EUR (o mie cinci sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată că aceste sume vor fi majorate cu un interes simplu cu 3 % l an de la expirarea acestui termen și până la plata înapoiată, în unanimitate, cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 februarie 2002, în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte La prezenta hotărâre se anexează, în conformitate cu articolele 45 alineatul (2) din Convenție și 74 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, la persoana separată a dlui Ferrari Bravo. C.L.R. E.F. OINFORMAȚIE DIRIDENTĂ DE dl JUDECĂTOR FERRARI BRAVO Regret că trebuie să mă despart de colegii mei în cele 133 de cazuri judecate astăzi, dar cred că măsura este completă și că nu mai putem tăcea. În toate aceste cazuri Curtea, bazându-ne pe hotărârea Bottazzi c. Italia [GC], nr. 34884/97, CEDH 1999-V) proclamă că în Italia există o practică contrară Convenției care rezultă dintr-o acumulare de glazură Or, este foarte posibil ca acest lucru să fie adevărat, dar trebuie să vedem, de la caz la caz, care erau circumstanțele cauzei, lucru pe care Curtea, copleșită de o avalanșă de cereri italiene, nu îl mai face. Acest lucru poate fi de înțeles, dar nu este corect. Să vedem pe scurt de ce. Mi s-a atras atenția, recunosc, faptul că afacerile de astăzi proveneau, toate, din aceeași circumscripție, în timp ce în alte locuri dispoziția incriminată (art. 6 mai 1) nu ridicase mișcări similare. Trebuia să se tragă concluzia că numai în acel loc lipsea justiția? Nu mi s-a părut așa. La o privire mai bună și luând, de exemplu, cauza Mario Francesco Palmieri c. Italia (solicitarea nr. 51022/99), în măsura în care există, desigur, posibilitatea de a obține o imagine în judecăți atât de sintetice, se vede că procesul a început la o dată (la 6 decembrie 1994, data notificării, presupun), după care prima ședință a fost stabilită aproape patru ani mai târziu, apoi a fost exmatriculată cu câteva luni până la 4 februarie 1999 (înseamnă la inițiativa grefei instanței), fără ca nimeni să nu protesteze. În acel moment cazul a fost rezolvat deoarece la 15 decembrie 1998 părțile la procesul național au ajuns la o soluție amiabilă. Dar a mai durat ceva până când judecătorul a observat că nu mai există o dispută între părți: 15 noiembrie 1999, sfârșitul activității A existat vreo pagubă pentru reclamant? În opinia mea, nu a existat nici o activitate tehnică pentru proces. ? Nu, deloc, cu excepția, poate, a celor câteva linii de activitate (repetate probabil în alte cauze). În cazul în care este deci prejudiciul moral (!) pe care reclamantul solicită de către avocatul său din Strasbourgul italian de 25 000 000 de lire (cu aproximativ 12 700 de euro) și de 8 850 620 de lire italiene de cheltuieli (care?). Curtea, desigur, nu acceptă tot ce a cerut reclamantul, însă îi oferă un cadou frumos de 5 000 EUR ca prejudiciu moral și de 1500 EUR pentru procedură (care?) în fața Curții înseși. În ce buzunare vor merge aceste sume, aș dori să știu. Sper că vor fi ale reclamantului. Același lucru se întâmplă, mutatis mutandis , pentru marea majoritate a celorlalte hotărâri. Dar, în cele din urmă, ce ar trebui să facă legiuitorul italian pentru a-și spăla păcatele Probabil, în visele anumitor judecători ai Curții, ar trebui să ajungem la un proces civil ultra-rapid, care s-ar încheia în câteva luni, poate fără un grad de recurs, sau fără un al treilea grad în Casație. Dar, cel mai probabil, acest lucru ar ridica un toll de avocați italieni mult mai grave decât hotărârile de condamnare a Curții. În plus, avem dreptul de a impune Italiei o viziune asupra procesului civil care poate exista în unele țări din Europa de Nord, dar nu în alte țări, în care procesul este atât de scump, încât este vorba doar despre chestiuni de mare importanță? Cred că cel mai bun lucru ar fi să raportăm această situație Comitetului miniștrilor Consiliului Europei în vederea unei evaluări politice a situației, altfel s-ar putea să ajungem într-o direcție care, regret, mi se pare o cale fără ieșire.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-02-28
0,97
AFFAIRE MARIO TRUOCCHIO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE MARIO TRUOCCHIO c. ITALIE (Requête n° 51166/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2000-06-22
0,97
AFFAIRE TRUOCCHIO c. ITALIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE TRUOCCHIO c. ITALIE (Requête n° 43016/98) [1] ARRÊT STRASBOURG 22 juin 2000 En l’affaire Truocchio c. Italie, La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant en une chambre composée de : M. C.
CtEDO 2002-02-28
0,96
AFFAIRE TRETOLA c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE TRETOLA c. ITALIE (Requête n° 51152/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
CtEDO 2002-02-28
0,96
AFFAIRE CIARMOLI c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE CIARMOLI c. ITALIE (Requête n° 52801/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2002-02-28
0,96
AFFAIRE PADUANO c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE PADUANO c. ITALIE (Requête n° 51114/99) ARRÊT STRASBOURG 28 février 2002 DÉFINITIF 28/05/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouch
Sursă