CASE OF SATONNET AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)8 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 august 2000 în cazul Satonnet împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2002 la a 783-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Satonnet, pronunțată la 2 august 2000, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (Nu. 30412/96) împotriva Franței, depusă la 7 ianuarie 1996 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Michel Satonnet, un cetățen francez, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea potrivit căreia durata anumitor proceduri privind concedierea unui funcționar temporar era excesivă; Amintind că cauza a fost prezentată de către Comisie la 3 ianuarie 1999; întrucât, în hotărârea sa din 2 august 2000, Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 70 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 10 600 de franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 2,74% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Având în vedere faptul că, la 15 decembrie 2000, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 2 august 2000, iar dobânzile nejustificate, care reprezintă 177,90 franci francezi, au fost plătite în aceeași zi, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)8

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 2 August 2000

in the case of Satonnet against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 6 March 2002

at the 783rd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Satonnet case delivered on 2 August 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 30412/96) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 7 January 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Michel Satonnet, a French national, and that the Commission declared admissible the complaint that the length of certain proceedings concerning the dismissal of a temporary civil servant was excessive;

Recalling that the case was brought before the Court by the Commission, on 3 January 1999;

Whereas in its judgment of 2 August 2000 the Court, unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 70 000 French francs in respect of non-pecuniary damage and 10 600 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 2.74% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 2 August 2000, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 15 December 2000, after expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 2 August 2000, and that the default interest due, that is 177.90 French francs, was paid on the same day,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.