CASE OF BRUNNO AGAINST ITALY

Rezoluția ResDH(2002)51 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 28 septembrie 2000 în cazul Brunno împotriva Italiei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002 la a 792-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Brunno, pronunțată la 28 septembrie 2000, și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 43053/98) împotriva Italiei, depusă la 25 noiembrie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Sebastiano Brunno, un național italian (care a murit la 11 ianuarie 1999 și al cărui proces în fața Curții este continuat de singura sa moștenitoare, dna Teresa Moscheda), și că Curtea, deținută cazul în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri în fața instanțelor de muncă; întrucât, în hotărârea sa din 28 septembrie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de partea solicitantă, și după ce s-a constatat că soluția a fost bazată pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că Guvernul Italiei va plăti moștenitorului reclamantului suma de 14 000 000 de lire italiene, adică 13 000 000 de lire italiene în ceea ce privește prejudiciile morale și 1 000 000 de lire italiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că dezvoltarea unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri, după ce devine finală, pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din Convenție; având în vedere că, la 7 decembrie 2000, în termenul convenit în conformitate cu termenul de decontare prietenoasă, Guvernul Statului pârât a plătit moștenitorul reclamantului sumele prevăzute în decontarea prietenoasă; reamintind că, în ceea ce privește plângerea reclamantului declarată admisibilă în acest caz, Comitetul de miniștri supraveghează în prezent executarea mai multor hotărâri ale Curții și a unui număr considerabil de decizii ale Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 32 din Convenție, determinând o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție din cauza lungii excesive a procedurilor în fața instanțelor italiene de muncă; întrucât, în acest sens, autoritățile italiene au informat Comitetul de miniștri că au elaborat și adoptat noi măsuri generale pentru a pune capăt problemei grave de lungime excesivă a procedurilor, pentru a preveni noi încălcări similare celor deja constatate în cazurile menționate mai sus (a se vedea Rezoluțiile DH (97) 336, DH (99) 437 și ResDH(2000)135), Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Italiei, că Comitetul de miniștri și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în ceea ce privește angajamentele susținute în acest caz.

Resolution ResDH(2002)51

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 28 September 2000

in the case of Brunno against Italy

(Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002

at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Brunno case delivered on 28 September 2000 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 43053/98) against Italy, lodged with the European Commission of Human Rights on 25 November 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Sebastiano Brunno, an Italian national (who died on 11 January 1999, and whose proceedings before the Court are continued by his only heiress, Ms Teresa Mosqueda), and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain proceedings before the labour courts;

Whereas in its judgment of 28 September 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant party, and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber;

Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Italy would pay the applicant’s heiress the sum of 14 000 000 Italian lire, i.e. 13 000 000 Italian lire in respect of non-pecuniary damage and 1 000 000 Italian lire in respect of costs and expenses, within three months as from the notification of the judgment;

Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 7 December 2000, within the time-limit agreed to under the terms of the friendly settlement, the government of the respondent state had paid the applicant’s heiress the sums provided for in the friendly settlement;

Recalling that, as regards the applicant's complaint declared admissible in this case, the Committee of Ministers is at present supervising the execution of several judgments of the Court and of a considerable number of Committee of Ministers’ decisions under former Article 32 of the Convention, finding a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention on account of the excessive length of proceedings before the Italian labour courts;

Whereas, in this connection, the Italian authorities have informed the Committee of Ministers that they were drafting and adopting new general measures in order to put an end to the serious problem of excessive length of proceedings, so as to prevent new violations similar to those already found in the above-mentioned cases (see Resolutions DH (97) 336, DH (99) 437 and ResDH(2000)135),

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Italy, that the Committee of Ministers has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention with respect to the commitments subscribed to in this case.