CASE OF IKANGA AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)45 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 2 august 2000 (finală la 2 noiembrie 2000) în cazul Ikanga împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002 la a 792-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ikanga pronunțată la 2 august 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 32675/96) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 24 iunie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Mponga Ikanga, un cetățen francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea că durata anumitor proceduri penale a fost excesivă; întrucât, în hotărârea sa din 2 august 2000, Curtea a hotărât în unanimitate: - că a existat o încălcare a art. 6 alin. (1) din Convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 30 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale, precum și 1 500 de franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 2,74% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în cadrul examinării cazului, Guvernul Statului pârât a atras atenția Comitetului asupra faptului că, din cauza circumstanțelor specifice ale cazului, noi încălcări similare ale Convenției ar putea fi evitate în viitor prin informarea autorităților vizate cu privire la cerințele Convenției: exemplarele hotărârii au fost, în consecință, trimise procurorilor generali ai Curților de Apel de către Departamentul Afacerilor Internaționale și Europeane al Ministerului Justiției; Având în vedere că, la 22 noiembrie 2000, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 2 august 2000, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)45

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 2 August 2000 (final on 2 November 2000)

in the case of Ikanga against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002

at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Ikanga case delivered on 2 August 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 32675/96) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 24 June 1996 under former Article 25 of the Convention by Mr Mponga Ikanga, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint that the length of certain criminal proceedings was excessive;

Whereas in its judgment of 2 August 2000 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 30 000 French francs in respect of non-pecuniary damage, as well as 1 500 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 2,74% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 2 August 2000, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case, the government of the respondent state drew the Committee’s attention to the fact that, on account of the specific circumstances of the case, new similar violations of the Convention could be avoided for the future by informing the authorities concerned of the requirements of the Convention: copies of the judgment had accordingly been sent out to Attorneys General of Courts of Appeal by the Department of International and European Affairs of the Ministry of Justice;

Having satisfied itself that on 22 November 2000, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 2 August 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.