CASE OF DEMIRTEPE AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)39 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 21 decembrie 1999 în cazul Demirtepe împotriva Franței (Aprobată de Comitetul de Miniștri în ... la a 792-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Demirtepe pronunțată la 21 decembrie 1999 și transmisă în aceeași zi Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 34821/97) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 22 ianuarie 1997 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Bédirhan Demirtepe, un cetățen turc, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea că deschiderea, de către autoritățile închisoare, a mai multor scrisori trimise săi constituie o încălcare a dreptului său de a respecta corespondența sa; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții de către Guvernul Statului pârât la 9 aprilie 1999; întrucât în hotărârea sa din 21 decembrie 1999 Curtea a respins în unanimitate obiecțiile preliminare ale Guvernului; - a considerat că a existat o încălcare a articolului 8 din convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, 5 000 franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 12 060 franci francezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile și că dobânzile simple la o rată anuală de 3,47% vor fi plătite pe sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că un extras mare al hotărârii Curții a fost publicat în Bulletinul d’information de la Cour de Cassation din 15 mai 2001 și trimis autorităților în direct în cauză; Având în vedere faptul că, la 29 martie 2000, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în hotărârea din 21 decembrie 1999, iar dobânzile nejustificate datorate (24,32 franci francezi) au fost plătite la 22 decembrie 2000, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)39

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 21 December 1999

in the case of Demirtepe against France

(Adopted by the Committee of Ministers on …

at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Demirtepe case delivered on 21 December 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 34821/97) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 22 January 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Bédirhan Demirtepe, a Turkish national, and that the Commission declared admissible the complaint that the opening, by the prison authorities, of several letters sent to him constituted a breach of his right to respect for his correspondence;

Recalling that the case was brought before the Court by the government of the respondent state on 9 April 1999;

Whereas in its judgment of 21 December 1999 the Court unanimously:

- dismissed the Government’s preliminary objections;

- held that there had been a violation of Article 8 of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months, 5 000 French francs in respect of non-pecuniary damage and 12 060 French francs in respect of costs and expenses and that simple interest at an annual rate of 3,47% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 21 December 1999, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that a large extract of the Court’s judgment had been published in the

Bulletin d’information de la Cour de Cassation

dated 15 May 2001 and sent out to the authorities directly concerned;

Having noted that on 29 March 2000, after expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the judgment of 21 December 1999, and that the default interest due (24.32 French francs) was paid on 22 December 2000,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.