SECȚIUNEA I CERINȚA SCACCIANEMICI c. ITALIA Cererea nr. 51090/99 hotărăște (revizuire) STRASBURG 3 octombrie 2002 (revizuit prin Decizia din 12 septembrie 2002) DEFINITIVF 03/01/2003 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președinte Tulkens domnii L. Ferrari Bravo, Bonello Lorenzen mei Vajić Bototarova judecători și dlui E. Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 septembrie 2002, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedura La originea cauzei se află o cerere formulată împotriva Republicii Italiene, printre care se numără și un resortisant italian, Maria Rosina Scancianemici, care a sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Omului la 17 iulie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Cererea a fost înregistrată la 20 septembrie 1999 sub numărul de dosar 51090/99. Recurenta este reprezentată de dl Forgione, avocat la Solopaca (Benevent). Guvernul italian este reprezentat de agentul său, dl Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Prin hotărârea din 28 februarie 2002, Curtea a hotărât că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din cauza duratei procedurii. Curtea a decis, de asemenea, să aloce recurentei 6 000 EUR (EUR) pentru daune morale și 1 500 EUR pentru cheltuieli și a respins cererile de satisfacție echitabilă pentru surplus. La 28 martie 2002, avocatul recurentei a informat Curtea că a aflat cu întârziere că Maria Rosina Scancianemici murise la 26 august 2001. În consecință, la acea dată, avocatul a solicitat Curții să ia măsuri pentru ca guvernul să poată plăti suma acordată recurentei moștenitorilor acesteia din urmă. La 27 iunie 2002, Curtea a considerat că o astfel de cerere trebuie să se analizeze într-o cerere de revizuire a hotărârii în ceea ce privește problema aplicării articolului 41 din Convenție și a acordat dreptul la aceasta. Prin urmare, guvernul a fost invitat să prezinte observații scrise cu privire la această singură chestiune într-un termen necesar la 19 Iulie 2002. Aceste observații din 11 iulie 2002 au ajuns la Curte la 26 iulie 2002. ÎN DREPT Avocatul recurentei a solicitat Curții să ia măsuri din cauza imposibilității de a obține executarea hotărârii din 28 februarie 2002 având în vedere decesul recurentei înainte de adoptarea acesteia. Avocatul a comunicat Curții numele moștenitorilor recurentei. : dnii Giuseppe și Salvatore Tancredi, dle Maria Luigia, Giovannina și Consiglia Tancredi. Curtea a considerat că o astfel de cerere trebuie să se analizeze într-o cerere de revizuire a hotărârii citate anterior. În aceste condiții, Curtea consideră că moștenitorii trebuie să fie considerați ca fiind rude în sensul jurisprudenței Curții (a se vedea Malhous c. Republica Cehă În observațiile sale din 11 iulie 2002, guvernul a declarat că nu dorește să facă nicio observație cu privire la cererea în curs de revizuire. art. 41 din convenție, în cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante nu permite eliminarea decât impecabilă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Recurenta a solicitat 25 000 000 de lire italiene (ITL) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit. 13. Curtea consideră că este necesar să se acorde 1 200 EUR fiecărui moștenitor al recurentei. Curtea consideră rezonabilă suma de 1 500 EUR pentru procedura în fața acesteia și, prin urmare, acordă 300 EUR fiecărui moștenitor al recurentei. Interese moratorii 16. Curtea consideră că rata anuală a dobânzilor moratorii trebuie să fie determinată de cea a facilității de împrumut marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. Decide să revizuiască hotărârea din 28 februarie 2002 privind aplicarea articolului 41 din Convenție A spus că statul pârât trebuie să plătească fiecărui moștenitor al reclamantei (dl Giuseppe și Salvatore Tancredi, dle Mes. Maria Luigia, Giovannina și Consiglia Tancredi), în termen de trei luni de la data la care hotărârea revizuită a devenit definitivă în conformitate cu art. 44 alineatul (2) din convenție, 1 200 EUR (o mie două sute de euro) pentru daune morale și 300 EUR (trei sute de euro) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată Aceste sume vor fi majorate cu o dobândă simplă la o rată anuală echivalentă cu rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale de la expirarea termenului respectiv și până la plată. Christos Rozakis Modululr Președinte
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE SCACCIANEMICI c. ITALIE
(
Requête n° 51090/99
)
ARRÊT
(révision)
3 octobre 2002
(révisé par décision du 12 septembre 2002)
03/01/2003
Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Scaccianemici c. Italie,
La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de
:
M.
C.L.
Rozakis
,
président
,
M
me
F.
Tulkens
,
MM.
G.
Bonello
,
P.
Lorenzen
,
M
mes
N.
Vajić
,
S.
Botoucharova
,
juges
,
et de M. E.
Fribergh
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 12 septembre 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date
:
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête dirigée contre la République italienne et dont une ressortissante italienne, M
me
Maria Rosina Scaccianemici («
la requérante
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme le 17 juillet 1998 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»). La requête a été enregistrée le 20
septembre 1999 sous le numéro de dossier 51090/99. La requérante est représentée par M
e
S.
Forgione, avocat à Solopaca (Bénévent). Le gouvernement italien («
le Gouvernement
»)
est représenté par son agent, M.
U.
Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.
2.
Par un arrêt du 28 février 2002, la Cour a jugé qu'il y avait eu violation de l'article 6 § 1 en raison de la durée de la procédure. La Cour avait également décidé d'allouer à la requérante 6
000 euros (EUR) pour dommage moral et 1
500 EUR pour frais et dépens et avait
rejeté les demandes de satisfaction équitable pour le surplus.
3.
Le 28 mars 2002, l'avocat de la requérante informa la Cour qu'il avait appris tardivement que M
me
Maria Rosina Scaccianemici était décédée le 26
août 2001. En conséquence, à cette date, l'avocat demandait à la Cour de prendre des mesures afin que le Gouvernement puisse payer la somme accordée à la requérante aux héritiers de cette dernière.
4.
Le 27 juin 2002, la Cour a estimé que pareille requête devait s'analyser en une demande en révision de l'arrêt pour ce qui concerne la question de l'application de l'article 41 de la Convention et y a fait droit. Le Gouvernement a donc été invité à soumettre des observations écrites sur cette seule question dans un délai échéant le 19
juillet 2002. Ces observations du 11 juillet 2002 sont parvenues à la Cour le 26 juillet 2002.
5.
L'avocat de la requérante a demandé à la Cour de prendre des mesures en raison de l'impossibilité d'obtenir l'exécution de l'arrêt du 28
février 2002 compte tenu du décès de la requérante avant son adoption.
6.
L'avocat a communiqué à la Cour les noms des héritiers de la requérante
: MM. Giuseppe et Salvatore Tancredi, M
mes
Maria Luigia, Giovannina et Consiglia Tancredi.
7.
La Cour a estimé que pareille requête devait s'analyser en une demande en révision de l'arrêt précité.
8.
Dans ces conditions, la Cour considère que les héritiers doivent être regardés comme des proches au sens de la jurisprudence de la Cour (voir
Malhous c. République Tchèque
(déc.) [GC], n° 33071/96 à paraître dans le
Recueil
9.
Dans ses observations du 11 juillet 2002, le Gouvernement a déclaré qu'il ne souhaitait faire aucune remarque quant à la demande en révision.
10.
Par conséquent, la Cour conclut qu'il y a lieu de réviser l'arrêt du 28
février 2002 par application de l'article 80 du Règlement de la Cour comme ci-dessous :
11.
Aux termes de l
'
article 41 de la Convention,
«
Si la Cour déclare qu'il y a eu violation de la Convention ou de ses Protocoles, et si le droit interne de la Haute Partie contractante ne permet d'effacer qu'imparfaitement les conséquences de cette violation, la Cour accorde à la partie lésée, s'il y a lieu, une satisfaction équitable.
»
A.
Dommage
12.
La requérante avait réclamé 25 000 000 lires italiennes (ITL) au titre du préjudice moral qu'elle aurait subi.
13.
La Cour considère qu'il y a lieu d'octroyer 1 200 EUR à chaque héritier de la requérante.
B.
Frais et dépens
14.
La requérante demandait également 8 850 620 ITL pour les frais et dépens encourus devant la Cour.
15.
La Cour estime raisonnable la somme de 1 500 EUR pour la procédure devant elle et accorde donc 300 EUR à chaque héritier de la requérante.
C.
Intérêts moratoires
16.
La Cour considère que le taux annuel des intérêts moratoires doit être calqué sur celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de réviser l'arrêt du 28
février 2002 quant à l'application de l'article 41 de la Convention
;
2.
Dit
a)
que l'Etat défendeur doit verser à chaque héritier de la requérante (MM. Giuseppe et Salvatore Tancredi, M
mes
Maria Luigia, Giovannina et Consiglia Tancredi), dans les trois mois à compter du jour où l'arrêt révisé sera devenu définitif conformément à l'article 44 § 2 de la Convention, 1 200 EUR (mille deux cents euros) pour dommage moral et 300 EUR (trois cents euros) pour frais et dépens
;
b)
que ces montants seront à majorer d'un intérêt simple à un taux annuel équivalant au taux d'intérêt de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne augmenté de trois points de pourcentage à compter de l'expiration dudit délai et jusqu'au versement.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 3 octobre 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Erik
Fribergh
Christos
Rozakis
Greffier
Président