CASE OF PAREGE AGAINST FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)120 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 octombrie 2001 (finală la 9 ianuarie 2002) în cazul Paregiului împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Parege pronunțată la 9 octombrie 2001 și transmisă Comitetului de Miniștri odată ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 40868/98) împotriva Franței, depusă la 5 noiembrie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în conformitate cu art. 25 din Convenția de către dl Jean Parege, un național francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri privind drepturile și obligațiile civile în fața consiliilor administrative specializate competente pentru litigiile privind costul serviciilor sociale și de sănătate; întrucât în hotărârea sa din 9 octombrie 2001 Curtea a considerat în unanimitate că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 40 000 franci în ceea ce privește prejudiciile morale și costurile și cheltuielile, plus orice impozit pe valoarea adăugată care poate fi imputabilă, și că dobânzile simple la o rată anuală de 4,26% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză direct; având în vedere că, la 21 februarie 2002, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 9 octombrie 2001, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)120

concerning the judgment of the European Court of Human Rights

of 9 October 2001 (final on 9 January 2002)

in the case of Parege against France

(Adopted by the Committee of Ministers on 21 October 2002

at the 810th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Parege case delivered on 9 October 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that the case originated in an application (No. 40868/98) against France, lodged with the European Commission of Human Rights on 5 November 1997 under former Article 25 of the Convention by Mr Jean Parege, a French national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint regarding the excessive length of certain proceedings concerning civil rights and obligations before the specialised administrative boards competent for disputes concerning the cost of social and health services;

Whereas in its judgment of 9 October 2001 the Court unanimously:

- held that there had been a violation of Article 6, paragraph 1 of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicant, within three months from the date at which the judgment became final, 40 000 French Francs in respect of non-pecuniary damage and in respect of costs and expenses plus any value-added tax that may be chargeable, and that simple interest at an annual rate of 4.26% would be payable on this sum from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

- dismissed the remainder of the applicant’s claim for just satisfaction;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 9 October 2001, having regard to France’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;

Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state indicated that the Court’s judgment had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 21 February 2002, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicant the sum provided for in the judgment of 9 October 2001,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of France, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.