AFFAIRE PAREGE CONTRE LA FRANCE

Rezoluția ResDH(2002)120 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 9 octombrie 2001 (definită la 9 ianuarie 2002) în cauza Parege împotriva Franței (adoptată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 9 octombrie 2001 în cauza Parege și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 40868/8%) formulată împotriva Franței, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 5 noiembrie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către domnul.

Jean Parege, resortisant francez, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibil faptul că o cauză privind durata excesivă a unei proceduri privind drepturile și obligațiile cu caracter civil în fața instanțelor administrative specializate în soluționarea tarifării sociale și sanitare; întrucât, în hotărârea sa din 9 octombrie 2001, Curtea, în unanimitate: - a spus că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție; - a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească părții reclamante, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, pentru prejudicii morale și pentru cheltuieli de judecată de 40 000 de franci francezi, plus orice sumă care poate fi datorată în temeiul taxei pe valoarea adăugată, și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 4,26% la an de la expirarea termenului respectiv și până la plata taxei; - a respins pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul din statul membru pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 9 octombrie 2001, având în vedere obligația pe care o are Franța de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție;

Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul din statul membru în cauză a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct în cauză; având în vedere faptul că, la 21 februarie 2002, în termenul stabilit, guvernul statului membru în cauză a plătit părții reclamante suma prevăzută în hotărârea din 9 octombrie 2001, Declar că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernul Franței, acesta și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2002)120 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 9 octobre 2001 (définitif le 9 janvier 2002) dans l’affaire Parege contre la France (adoptée par le Comité des Ministres le 21 octobre 2002, lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 9 octobre 2001 dans l’affaire Parege et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 40868/98) dirigée contre la France, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 5 novembre 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Jean Parege, ressortissant français, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant la durée excessive d’une procédure concernant des droits et obligations de caractère civil devant les juridictions administratives spécialisées dans le contentieux de la tarification sociale et sanitaire ;

Considérant que dans son arrêt du 9 octobre 2001 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, pour préjudice moral et pour frais et dépens 40 000 francs français, plus tout montant pouvant être dû au titre de la taxe sur la valeur ajoutée, et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 4,26% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 9 octobre 2001, eu égard à l’obligation qu’a la France de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres, le gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ; S’étant assuré que le 21 février 2002, dans le délai imparti,

le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante la somme prévue dans l’arrêt du 9 octobre 2001, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement du France, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.