CtEDO 21.10.2002 Auto

CASE OF J.B. AGAINST FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
21.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Information given by the government concerning measures taken to prevent new violations. Payment of the sums provided for in the judgment.
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF J.B. AGAINST FRANCE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Rezoluția ResDH(2002)119 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 26 septembrie 2000 (finală la 22 ianuarie 2001) în cazul J.B. împotriva Franței (aprobată de Comitetul de Miniștri la 21 octombrie 2002 la cea de-a 810-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza J.B. pronunțată la 26 septembrie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că hotărârea Curții a devenit finală la 22 ianuarie 2001 deoarece, la această dată, Guvernul Statului pârât a fost informat că cererea reclamantului de reexaminare înainte de Marea Camera a fost respinsă; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 33634/96) împotriva Franței, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 12 septembrie 1996 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl J.B., un cetățen francez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea că durata anumitor proceduri în fața instanțelor administrative a fost excesivă ; Amintind că reclamantul a murit în cursul procedurii și că văduva sa, a exprimat dorința de a continua procedura; întrucât, în hotărârea sa din 26 septembrie 2000, Curtea a stat în unanimitate: - a declarat că văduva reclamantului a avut capacitatea de a continua procedurile la locul său; - a considerat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; - a considerat că Guvernul Statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, 40 000 de franci francezi în ceea ce privește prejudiciile morale și că dobânzile simple la o rată anuală de 2,74% vor fi plătite la această sumă de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - a respins restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația Franței în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților în cauză; Având în vedere faptul că, la 26 iulie 2001, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului suma prevăzută în hotărârea din 26 septembrie 2000, iar dobânzile nejustificate, care reprezintă 406,56 franci franci francezi, au fost plătite în aceeași zi, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Franței, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă