2ra-848/25 — Încasarea prejudiciului material si moral

La 26 ianuarie 2023, Vladislav Popa a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societății cu Răspundere Limitată „Ultracom Electronic” solicitând încasarea prejudiciului material și moral.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că, la 21 iunie 2021, a procurat de la magazinul „Enter”, filiala nr. 67 din mun. Ungheni, mai multe produse electrocasnice, inclusiv un frigider de model „Samsung RS61R5041B4/UA”, la prețul de 19 619,00 lei, fapt confirmat prin factura fiscală și bonul de plată anexate la dosar. În perioada termenului de garanție, aproximativ în luna august 2022, au apărut fisuri în partea interioară a frigiderului. În acest context, a contactat numărul indicat în certificatul de garanție, fiind redirecționat către S.R.L. „Reserve” din mun. Chișinău.

Potrivit reclamantului, în urma examinării produsului și a actelor prezentate, reprezentanții S.R.L. „Reserve” au decis acceptarea returului frigiderului defect și înlocuirea acestuia cu un produs nou. Astfel, la 06 octombrie 2022, reclamantul a transmis frigiderul către S.R.L. „Reserve”, primind actele necesare pentru ridicarea unui alt produs de la magazin.

Ulterior, reprezentanții magazinului i-au comunicat că modelul respectiv nu mai era disponibil în stoc, fiind scos din producție, și i-au propus alegerea unui alt model cu caracteristici similare, cu achitarea unei diferențe de preț.

Reclamantul a menționat că a solicitat fie livrarea unui produs identic, disponibil la alți comercianți, fie restituirea contravalorii actuale a produsului, invocând prevederile Legii privind protecția consumatorilor, potrivit cărora restituirea urma să fie efectuată la prețul actual al bunului, estimat la aproximativ 30 000,00 lei. Acesta a susținut că pârâta a refuzat soluționarea amiabilă a litigiului.

Totodată, reclamantul a indicat că s-a adresat Inspectoratului de Stat pentru Supravegherea Produselor Nealimentare și Protecția Consumatorilor, solicitând intervenția autorității competente, însă litigiul nu a fost soluționat pe cale amiabilă. 1

La 02 decembrie 2022, reclamantul a depus o nouă cerere către S.R.L. „Ultracom Electronic”, solicitând înlocuirea produsului cu unul similar sau restituirea contravalorii acestuia la prețul actual, conform art. 18 alin. (18) din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor.

Reclamantul a susținut că inacțiunile pârâtei i-au cauzat atât prejudicii materiale, cât și morale, arătând că defectarea frigiderului în perioada estivală a determinat imposibilitatea păstrării produselor alimentare, ceea ce a generat alterarea acestora și disconfort familiei sale.

Prin urmare, reclamantul a solicitat încasarea contravalorii produsului la data executării obligației, prejudiciul moral în sumă de 25 000,00 lei și cheltuielile pentru asistență juridică în cuantum de 5 000,00 lei.

În cadrul examinării cauzei în prima instanță, reclamantul a concretizat pretențiile, solicitând încasarea contravalorii frigiderului de model „Samsung RS61R5041B4/UA” la valoarea actuală de 29 699,00 lei.

S-a dispus încasarea din contul S.R.L. „Ultracom Electronic”, în beneficiul lui Vladislav Popa, a prejudiciului material în sumă de 29 699,00 lei, a prejudiciului moral în cuantum de 7 000,00 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în mărime de 5 000,00 lei, în total 41 699,00 lei.

S-a încasat din contul pârâtei S.R.L. „Ultracom Electronic” în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 990,97 lei.

S-a modificat hotărârea Judecătoriei Ungheni din 06 iunie 2023, reducând cuantumul prejudiciului material încasat de la suma de 29 699 lei la suma de 25 999 lei, precum și suma totală dispusă spre achitare de la 41 699 lei la 37 999 lei. 2

S-a fost modificată și suma taxei de stat încasate de la S.R.L. „Ultracom Electronic” în beneficiul statului, de la 990,97 lei la 879,97 lei.

În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută, iar cererea lui Vladislav Popa privind încasarea cheltuielilor de judecată în instanța de apel a fost respinsă.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că argumentele apelantei S.R.L. „Ultracom Electronic” au fost parțial întemeiate, în partea ce ține de cuantumul prejudiciului material, întrucât materialele cauzei au confirmat că Vladislav Popa a procurat ulterior un frigider nou în valoare de 25 999,00 lei, și nu de 29 699,00 lei.

Instanța de apel a constatat că prevederile art. 18 alin. (18) din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor erau aplicabile, deoarece produsul s-a defectat în termenul de garanție, iar prețul acestuia s-a majorat de la data procurării. Totuși, despăgubirea urma să fie acordată în limita prejudiciului efectiv suportat, pentru a nu admite îmbogățirea nejustificată a consumatorului.

Totodată, instanța a menținut soluția primei instanțe privind încasarea prejudiciului moral în sumă de 7 000,00 lei și a cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 5 000,00 lei, apreciind că acestea erau reale, necesare, rezonabile și proporționale cu suferințele suportate de consumator.

Având în vedere cele expuse, instanța de apel a concluzionat că hotărârea primei instanțe urma a fi modificată doar în partea cuantumului prejudiciului material, a sumei totale încasate și a taxei de stat, iar în rest menținută ca legală și întemeiată.

În esență, reiterând motivele de fapt și de drept invocate anterior, recurenta a susținut caracterul arbitrar al hotărârilor contestate și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor administrate, invocând că instanțele inferioare au aplicat eronat prevederile art. 18 alin. (18) din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor, prin determinarea incorectă a cuantumului prejudiciului material și raportarea la prețuri ulterioare datei examinării reclamației.

Recurenta a invocat că nu a refuzat restituirea contravalorii frigiderului în sumă de 19 619 lei, ci i-a comunicat consumatorului posibilitatea de a se prezenta la magazin pentru ridicarea acestei sume. În opinia sa, refuzul lui Vladislav Popa 3 de a accepta suma oferită și promovarea acțiunii în instanță ar constitui un comportament de rea-credință și abuz de drept.

Totodată, recurenta a susținut că reclamantul nu a demonstrat în mod corespunzător majorarea prețului frigiderului la data examinării reclamației, respectiv 12 octombrie 2022, astfel cum impune art. 18 alin. (18) din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor. Iar instanțele inferioare au stabilit în mod arbitrar cuantumul prejudiciului material, raportându-se la prețuri din februarie 2023 și mai 2024, fără a determina prețul real al produsului la data examinării reclamației. De asemenea, recurenta a contestat încasarea prejudiciului moral și a cheltuielilor de asistență juridică, invocând lipsa unei fapte ilicite imputabile vânzătorului, caracterul contractual al raportului juridic dintre părți și aplicarea eronată a regulilor privind repartizarea proporțională a cheltuielilor de judecată.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.” 4

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de substanțială.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată notează că motivele invocate în cererea de recurs nu sunt de natură să infirme concluziile instanței de apel, acestea reprezentând, în 5 esență, o reiterare a argumentelor examinate anterior și exprimând dezacordul recurentei cu soluțiile pronunțate de instanțele inferioare. Or, instanța de apel a apreciat corespunzător probele administrate și a concluzionat întemeiat că prejudiciul material urmează a fi compensat în limita prejudiciului efectiv dovedit, prin aplicarea prevederilor art. 18 alin. (18) din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor.

Totodată, instanța de apel a reținut întemeiat că produsul s-a defectat în perioada de garanție, iar imposibilitatea reparării acestuia a fost confirmată de centrul de service autorizat, astfel încât reclamantul era îndreptățit să solicite restituirea contravalorii produsului conform art. 18 din Legea nr. 105/2003 privind protecția consumatorilor. De asemenea, instanța a apreciat corespunzător pretenția privind prejudiciul moral, reținând existența disconfortului și a suferințelor psihice cauzate prin imposibilitatea utilizării bunului pentru o perioadă îndelungată.

În această ordine de idei, se reține că instanța de apel a examinat cauza prin prisma probelor administrate și a aplicat corect normele de drept material și procedural incidente, motivând suficient concluziile privind admiterea parțială a acțiunii și reducerea cuantumului prejudiciului material la valoarea prejudiciului efectiv dovedit.

Completul de judecată reține că motivele invocate în recurs nu relevă erori de drept material sau procedural în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă, ci exprimă nemulțumirea recurentei față de soluția instanței de apel și tind să determine o nouă apreciere a probelor și a situației de fapt, inadmisibilă în procedura recursului.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Societatea cu Răspundere Limitată „Ultracom Electronic”. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 6