MASON v. THE UNITED KINGDOM
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Partly struck out of the list;partly inadmissible
MASON v. THE UNITED KINGDOM (CtEDO, 2002)
CUARTA DECIZIE PRIVIND ADMINISIBILitatea cererii nr. 28033/02 de către Charles Robert MASON împotriva Regatului Unit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă la 24 iunie 2008 în calitate de Cameră compusă din: Lech Garlicki, Președinte, Nicolas Bratza, Giovanni Bonello, Ljiljana Mijović, David Thór Björgvinsson, Ledi Bianku, Mihai Poalelungi, judecători și Lawrence Early, Grefierul secțiunii având în vedere cererea depusă la 4 iunie 2001, având în vedere decizia de a comunica această cerere și de a o adera la alte cereri (nus. 27947/02, 27955/02, 27958/02, 27959/02, 277960/02, 27961/02, 27963/02, 27963/02, 27963/02, 277970/02, 27985/02, 27990/02, 28803/02, 28014/02, 28016/02, 28016/02, 28018/02, 28026/02, 280229/02, 28035/02, 28035/02, 28046/02, 28047/02, 28054/02, 28054/02, 28054/02, 28073/02, 28073/02, 28073/02, 28073/02, 28070/02, 28073/02, 28030/02, 28070/02, 28073/02, 28030/02, 28030/02, 28010/02, 28030/02, 28030/02, 28030/02, 28030/02, 28030/02, 28030/02, 28030/02, 28030/02, 28030/02, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a unei părți a cazului, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Charles Mason, este un național britanic care s-a născut în 1944 și locuiește în Lytham St Annes. El a fost reprezentat în fața Curții de către Royds Rdw, avocati din Londra. Guvernul Regatului Unit (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl C. Whowersley al Oficiului pentru Externe și Commonwealth. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Soția reclamantului a murit la 5 ianuarie 2001. Cererea sa de beneficii pentru văduve a fost formulată la 30 ianuarie 2001 și a fost respinsă la 8 februarie 2001 din motivul că nu avea dreptul la beneficiile văduvelor deoarece nu era femeie. La 10 februarie 2001, reclamantul a formulat o cerere de reexaminare. La 7 martie 2001, decizia anterioară a fost susținută. Reclamantul nu a apelat pe măsură ce a considerat sau a fost recomandat că un astfel de remediu ar fi obligat să eșueze deoarece nu au fost plătite astfel de prestații de securitate socială sau cote de impozitare în temeiul dreptului Regatului Unit. Legea internă relevantă Legea internă relevantă pentru această cerere este prevăzută în Willis v. Regatul Unit , nr. 36042/97, §§ 14-26, ECHR 2002-IV și Runkee și White c. Regatul Unit nr. 42949/98 și 53134/99, 25 iulie 2007. Prin scrisoarea din 11 mai 2005, Guvernul contestat a informat Curtea că, în ceea ce privește cererile de alocare a mamei văduve (WMA) și de plată a vieții (WPt), nu există, în principiu, nici o justificare obiectivă în momentul în care nu se plătesc aceste prestații, atât văduvilor, cât și văduvelor, dar că guvernul a avut o apărare în temeiul articolului 6 din Legea privind drepturile omului din 1998 (HRA). Acesta a remarcat că, având în vedere acest lucru, mulțimea de cazuri dinaintea Curții și faptul că apărarea HRA era aplicabilă numai în domeniul intern, guvernul a fost pregătit, în principiu, să soluționeze toate cererile formulate de văduvi împotriva Regatului Unit care rezultă din modalitățile aplicabile înainte de aprilie 2001 pentru plata WMA și WPt. Prin scrisoarea din 8 noiembrie 2007, reprezentanții reclamantului au notificat Curtea că dl Mason a fost oferit 2.181.84 GBP în ceea ce privește cererile sale pentru WPt și/sau WMA, inclusiv costurile, și că a acceptat plata. La 27 mai 2008, reprezentanții reclamantului au informat Curtea că reclamantul a primit banii datoriți. La 9 iunie 2008, reprezentanții reclamantului au fost trimiși o scrisoare de înregistrare, declarând că Curtea ar lua în considerare eliminarea cazului din lista sa în ceea ce privește afirmațiile care au fost reglementate. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți în ceea ce privește WPt și/sau WMA. Se constată că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). În ceea ce privește cererea pentru Pensiunea Veduvii („WP”), Curtea a hotărât în hotărârea sa principală privind WP care, la originea sa, și până la abolirea acesteia în ceea ce privește femeile ale căror soții au murit după 9 aprilie 2001, WP a fost menită să corecteze „inegalități reale” între văduvele în vârstă, ca grup, și restul populației și că această diferență de tratament a fost justificată în mod rezonabil și obiectiv. În plus, Curtea a considerat că Regatul Unit nu a putut fi criticat pentru faptul că nu a abolit WP mai devreme și că nu este irazonabil din partea legislației să decidă să introducă reformele încet (a se vedea Runkee și White Prin urmare, Tribunalul, având în vedere faptul că nu a fost necesar să examineze separarea plângerii în ceea ce privește art. 8, nu a constatat o încălcare a articolului 14 luat în legătură cu art. 1 din Protocolul nr. 1 în ceea ce privește nepagarea reclamanților WP sau echivalentul (ibid 42). În consecință, această parte a cererii este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. Prin urmare, în concluzie, Curtea scoate din lista sa plângerile reclamantului în ceea ce privește Plata Veduvii și/sau Alocarea Mamei Văduvate și declară inadmisibilă plângerea reclamantului în ceea ce privește Pensiunea Veduvii. Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să dispună de cererea celorlalte la care s-a alăturat; decide să scoată din lista de cazuri plângerile reclamantului cu privire la neînțelegerea plății unei văduve și/sau alocarea mamei văduvice; Declarații inadmisibil restul cererii. Lawrence Early Lech Garlicki Președintele grefierului