AKBULUT v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
AKBULUT v. TURKEY (CtEDO, 2003)
Reclamantul, dl Ramazan Akbulut, este un național turc, născut în 1971 și trăiește în Yozgat. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a început cariera militară în 1989. La 16 iunie 1998, Consiliul Militar Suprem (Yüksek Askeri Șura) a hotărât să descarce reclamantul din armată din motive de insubordonare și de comportament imoral în temeiul articolului 50 litera (c) din Legea 926. Guvernul prezintă următoarele rapoarte privind reclamantul: Sergentul Ramazan Akbulut a fost membru al mișcării Revolutionary Islamic Opinion (Devrim Yanlısı İslami Görüș). El a fost implicat în difuzarea ideologiei acestei mișcări și a stabilit contacte cu persoanele care au adoptat aceeași ideologie. El a avut un caracter antisocial și soția sa a purtat eșarfa islamică. El a refuzat să găzduiască femei și bărbați în aceeași cameră în casa sa pentru că el a crezut că bărbați și femei ar trebui să se adune în camere separate. Dispozițiile relevante ale Constituției sunt următoarele: „Nici unul dintre drepturile și libertățile prevăzute în Constituție nu poate fi exercitat în scopul de a submina integritatea teritorială a statului sau unitatea indivizibilă a poporului său, de a pune în pericol existența statului turc și a Republicii, de a aboli drepturile și libertățile fundamentale, de a preda controlul statului unui singur individ sau grup sau de a aduce dominația unei clase sociale asupra celorlalte, de a stabili discriminare pe motive de limbă, rață, religie sau aderare la o sectă religioasă sau de a înființa prin orice alt mijloc un ordin de stat bazat pe aceste convingeri și opinii.” „Toată lumea are dreptul la libertatea conștiinței, credinței și religioase. Rugăciunile, închinarea și serviciile religioase vor fi desfășurate în mod liber, cu condiția ca acestea să nu încalce dispozițiile art. 14, nimeni nu va fi obligat să participe la rugăciuni, închinare sau servicii religioase sau să-și dezvăluie convingerile și convingerile religioase; nici el nu va fi cenzurat sau urmărit din cauza convingerilor sau convingerilor sale religioase. ... Nimeni nu poate exploata sau abuza religia, sentimente sau lucruri religioase considerate sacre de religie în orice fel în scopul de a face ordinea socială, economică, politică sau juridică a statului să se bazeze pe precepte religioase, chiar dacă doar în parte, sau în scopul asigurării influenței politice sau personale astfel.” „Toate actele sau deciziile administrației sunt supuse unei revizuiri judiciare ... Deciziile Președintelui Republicii cu privire la chestiunile aflate în jurisdicția sa exclusivă și deciziile Consiliului Suprem Militar nu sunt supuse unei revizuiri judiciare. ...” art. 129 § 2, 3 și 4 din Constituție prevede că nu se poate impune funcționarilor publici o acțiune disciplinară, cu condiția ca dreptul la apărare să fie respectat. În plus, se prevede că acțiunile disciplinare, altele că avertismentele și reprimarile sunt supuse controlului juridic. Dispozițiile referitoare la soldați sunt rezervate. art. 21 din Legea privind Înaltul Tribunal Administrativ Militar prevede că acțiunile disciplinare impuse soldaților nu sunt supuse controlului legal. Secțiunea 22 litera (c) din Legea privind serviciile juridice militare prevede: „Independent de lungimea serviciului, serviciilor a căror prezență continuă în forțele armate este judecat necorespunzătoare din cauza încălcărilor disciplinării sau ale comportamentului imoral din motivele prevăzute mai jos, astfel cum se stabilește în unul sau mai multe documente elaborate în timpul serviciului lor în ultimul rang militar pe care îl dețin, sunt supuse dispozițiilor Legii privind pensiile turce. ... În cazul în care comportamentul și atitudinea lor dezvăluie că au adoptat opinii ilegale.” Secțiunea 50 litera (c) din Legea privind personalul militar prevede: „Independent de lungimea serviciului, servitorii a căror prezență continuă în forțele armate este judecat neadecvat din cauza încălcării disciplinei și comportamentului imoral sunt supuși dispozițiilor Legii privind pensiile turce. Regulamentele pentru personalul militar stabilesc care au competența de a începe procedurile, de a examina, de a monitoriza și de a extrage concluzii din dosarele de evaluare a personalului și de a efectua orice alt act sau formalitate în aceste proceduri. O decizie a Consiliului Militar Suprem este obligată să deschidă un ofițer al cărui caz a fost depus de șeful de personal la Consiliul Militar Suprem.” Secțiunea 94 litera (b) din Legea privind personalul militar prevede: „(b) depunerea de către armată pentru actele de insubordonare și de conduită imorală: în ciuda anticipității în serviciu, ofițerii necomisați ai căror întreținere este considerată neadecvată pentru actele de insubordonare și de conduită imorală sunt supuse Legii privind Fondul de Pensiuni Turc. Investigarea, examinarea și monitorizarea rapoartelor de notare și a formalităților și a autorităților competente care îndeplinesc aceste sarcini sunt supuse dispozițiilor Regulamentelor privind evaluarea ofițerilor și a ofițerilor necomisați. Personalul general determină care sunt cazurile necomisate cu privire la descărcarea de gestiune din armată.” art. 99 din Regulamentele privind evaluarea ofițerilor și a ofițerilor necomisați prevede: „Independent de lungimea serviciului, procedura obligatorie de retragere se aplică tuturor serviciilor a căror prezență continuă în forțele armate este judecată neapropiată din cauza încălcării disciplinei sau a comportamentului imoral pe unul dintre motivele prevăzute mai jos, astfel cum se stabilește în unul sau mai multe documente elaborate în timpul serviciului lor în ultimul rang militar pe care le dețin: ... (e) în cazul în care, prin conduita și atitudinea sa, serviciul în cauză a furnizat dovezi că deține ilicite, subversive, separatiste, păreri politice fundamentaliste și ideologice sau ia parte activă la propagarea acestor avize.”