CtEDO 06.05.2003 Auto

KLIAFAS et AUTRES contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
06.05.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KLIAFAS et AUTRES contre la GRECE (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 66810/01 prezentată de Stephanos KLIAFAS și de alții împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află la 6 mai 2003 într-o cameră compusă din domnii Lorenzen președinte C.L. Rozakis Bonello mes Tulkens Botousarova Kovler Steiner, judecători și grefier adjunct de secțiune Nielsen Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 4 decembrie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA celor șapte reclamanți, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți greci și locuiesc în Atena. I. Antonakos și A. Tigas, avocați cu gratii dai și, respectiv, Trikala. Guvernul este reprezentat de domnul G. Skiani, director la Consiliul Juridic de la ë , și domnul K. Georgiadis, auditor la Consiliul Juridic al statului. Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții sunt experți contabili. Până în 1991, aceștia erau funcționari ai corpului auditorilor (Σώμα Ορκωτών Λογιστών) și primeau un salariu lunar fix. În 1991, cu scopul de a liberaliza profesia, la art. 75 alineatul (1), la art. 2 și la art. 3 din Legea nr. 1969/1991 a creat corpul contabililor autorizați (Σώμα Ορκωτών Ελεγκτών), în registrul căruia au fost înscriși din oficiu toți experții contabili. Corpul auditorilor a continuat să funcționeze, în așteptarea instituirii noului sistem. Aceasta trebuia să intervină începând cu 1 mai 1993. În conformitate cu art. 27 § 19 și 20 din Legea nr. 2166/1993, verificările conturilor în curs de desfășurare la 30 aprilie 1993 vor fi continuate de experții contabili responsabili și de veniturile lor considerate venituri personale. În lumina dispozițiilor menționate mai sus, reclamanții au deschis registre contabile în calitate de profesioniști liberali și-au continuat lucrările în desfășurare la 30 aprilie 1993, și-au început vacanțele, și-au depus facturile și-au declarat resursele la Fisc. La 8 februarie 1994, Parlamentul Grec a adoptat legea nr. 2187/1994, care a abrogat retroactiv art. 27 alineatul 19 și art. 20 din Legea nr. 2166/1993 și le-a ordonat experților contabili să plătească veniturile încasate în perioada de tranziție în beneficiul organismului auditorilor, care se afla pe atunci pe cale de lichidare. La 23 martie 1994, prin decizia comună a miniștrilor economiei naționale și comerțului (n La 28 martie 1994, consiliul de supraveghere a adoptat o decizie de punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 2187/1994 (Decizia nr. 2187/1994). La 28 iulie și 13 octombrie 1994, corpul auditorilor a prezentat reclamanților avize de recuperare a veniturilor colectate în perioada de tranziție. La 13 aprilie și 6 mai 1994, reclamanții au sesizat Consiliul cu privire la o acțiune în anulare a deciziilor nr. 12026/ 368//483 și 2187/1994. Ei au susținut că dispozițiile legii nr. 2187/1994 erau contrare constituției și veniturile încasate în perioada de tranziție în temeiul Legii nr. 2166/1993 făceau parte din patrimoniul lor. Cerându-le să restituie aceste sume era împotriva art. 1 din Protocolul nr. La 27 ianuarie 2000, Consiliul de Stat a respins recursul la motivul că a fost lipsit de temei. În special, Consiliul de Stat a considerat că legiuitorul din 1994 a intervenit pentru a restabili legalitatea, după ce a constatat că legea nr. 2166/1993 nu servea scopului trecerii normale la noul sistem, Ö Õl permitea doar unor contabili să se îmbogățească în mod nejustificat în detrimentul altor contabili și al bunurilor corpului auditorilor. Prin urmare, legea criticată și măsurile de punere în aplicare ale acesteia urmăreau un scop de interes general, atât în ceea ce privește organizarea corespunzătoare a profesiei, cât și dezvoltarea țării și nu erau contrare dispozițiilor articolului 1 din Protocolul nr 1 (hotărârile nr. 389/2000 și 390/2000). Aceste hotărâri au fost puse la dispoziție la 16 iunie 2000. Ulterior, reclamanții au fost invitați să plătească organismului auditorilor, sub pedeapsa cu confiscarea bunurilor lor imobiliare, diverse sume. Acestea au fost stabilite prin deciziile Consiliului de supraveghere al organismului auditorilor, din 28 septembrie, 4 octombrie, 15 și 27 noiembrie 2000 și 22 ianuarie 2001. Consiliul de supraveghere, la cererea reclamanților, deduce din sumele datorate un procent de 27%, pentru a ține seama de sumele plătite de solicitanți în temeiul impozitului pe venit și le-a autorizat să efectueze rambursarea în 18 rate lunare. În special, reclamanții trebuiau să ramburseze următoarele sume: : 23 095 502 drahme (67 778,44 EUR) al doilea reclamant: 25 256 133 drahme (74 119,25 EUR) al treilea reclamant: 24 726 408 drahme (72 564,66 EUR) al patrulea reclamant: 36 775 020 drahme (107 923,76 EUR) al cincilea reclamant: 22 625 673 drahme (66 399,63 EUR) al șaselea solicitant: 10 988 218 drahme (32 247,15 EUR) al șaptelea reclamant : 24 632 517 drahme (72 289,12 EUR) Reclamanții au plătit până în prezent următoarele sume primul reclamant: suma totală datorată celui de-al doilea reclamant: suma totală datorată celui de-al treilea reclamant: 23 678 949 drahme (69 490,68 EUR) al patrulea reclamant: 31 906 697 drahme (93 636,67 EUR) al cincilea reclamant: suma totală datorată celui de-al șaselea reclamant : totalul sumei datorate celui de-al șaptelea solicitant: 12 902 747 drachmes (37 865,73 EUR) GRIEF Invochant la art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la respectarea proprietăților lor. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Guvernul susține că, potrivit jurisprudenței Curții, puterea legislativă nu este împiedicată să reglementeze, prin noi dispoziții, drepturile care decurg din legile anterioare în vigoare (Papăgeorgiou c. Grecia, Hotărârea din 22 octombrie 1997, Rec., p. 2288, § 37). 2166/1993 a remunerat experții contabili leneși care nu și-au terminat lucrările înainte de instituirea noului sistem, în detrimentul altor contabili care și-au încheiat cu conștiinciozitate lucrările înainte de 30 aprilie 1993. Prin urmare, Legea nr. 2187/1994 care a abrogat legea menționată anterior urmărea un scop d În plus, reclamanții au beneficiat de un acord favorabil cu privire la datoria lor. Guvernul concluzionează că prezenta cerere este abuzivă în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Reclamanții au afirmat că au fost obligați să ramburseze veniturile încasate în mod legal. Acestea erau rezultatul muncii lor și făceau parte din patrimoniul lor. Deprivarea bunurilor lor în temeiul unei legi cu efect retroactiv nu urmărea niciun scop de interes public și era contrară principiilor statului de drept. În primul rând, Curtea amintește că o cerere nu poate fi respinsă ca fiind abuzivă decât dacă se bazează în mod evident pe fapte eronate în vederea în mod deliberat în eroare (a se vedea, printre altele, Assenov et al. c. Bulgaria, 24760/94, Decizia Comisiei din 27 iunie 1996, Deciziile și rapoartele (DR) 86, p. 54). Or, acest lucru nu este în mod clar cazul în speță. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, se poate declara în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Nu s-a ridicat niciun alt motiv. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Søren Nielsen Peer Lorenzen Modulul Adjunct Președinte Anexă Lista reclamanților Stephanos KLIAFAS Anagnos LYMBERIS Ioannis ANASTASPOULOS Stylianos PAPANIKOLAOU (decedat la 21.8.2002; procedura este continuată de văduva sa, Paraskevi, și cele trei fiice ale sale, Athina, Ekaterini și Maria) Venetia TRIANTOPOULOU Panagiotis VENTURAS Theodoros PSAROS

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-07-08
0,96
AFFAIRE KLIAFAS ET AUTRES c. GRECE
requérant est décédé le 21 août 2002 ; la procédure a été poursuivie par sa veuve, Paraskevi, et ses trois filles, Athina, Ekaterini et Maria. 2. Les requérants sont représentés par M e I. Antonakos et M e A. Tigas, avocats au barreau d’Ath
CtEDO 2003-09-25
0,94
KOUREMENOS et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 72289/01 présentée par Georgios KOUREMENOS et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 25 septembre 2003 en une ch
CtEDO 2003-12-16
0,94
TZIAROS contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 76208/01 présentée par Apostolos TZIAROS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 décembre 2003 en une chambre composée de : MM. P. Lorenzen, président
CtEDO 2002-08-29
0,94
VELI-MAKRI et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 72267/01 présentée par Panagiota VELI-MAKRI et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 août 2002 en une cham
CtEDO 2003-12-16
0,94
ATHANASIOU contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION Requête n o 76210/01 présentée par Konstantinos ATHANASIOU contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 16 décembre 2003 en une chambre composée de : MM. P. Lorenzen, pré
Sursă