ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 7/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 24 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost menținută starea de arest a persoanei solicitate V.M., dispusă prin încheierea de ședință nr. 17/MEA din 22 decembrie 2010 în dosarul nr. 870/45/2010, pe o durată de 25 zile, respectiv de la 27 decembrie 2010 până la 20 ianuarie 2011, inclusiv. Prin aceeași încheiere s-a dispus amânarea cauzei la 05 ianuarie 2011, cu citarea persoanei solicitate, în vederea solicitării de la autoritatea judiciară emitentă a garanției prevăzute de art. 87 alin. (2) din lege, originalul mandatului european de arestare sau copia legalizată a acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: În executarea mandatului european, cauza aflându-se în faza îndeplinirii procedurii prealabile, persoana solicitată V.M. fiind arestată în conformitate cu art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, în baza semnalării transmise prin Biroul SIRENE de autoritățile judiciare din Germania, nu s-au schimbat temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive dispusă prin încheierea din 22 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Examinând necesitatea menținerii arestării preventive sau a punerii în libertate a persoanei solicitate, conform art. 90 alin. (9) din aceeași lege, prima instanță a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de lege, din mandatul european de arestare emis și înaintat instanței de autoritățile judiciare germane rezultând că acesta a fost emis de Procuratura Offenburg la 08 septembrie 2008, în vederea efectuării urmăririi penale față de persoana solicitată V.M., ce este bănuit de săvârșirea la data de 19 noiembrie 2006 a infracțiunii denumită de legislația germană „pregătire falsificare garanții – carduri securitate de plată cu referire la spionajul de date”.

Având în vedere că în cauză urmează a se solicita garanțiile procesuale prevăzute de lege raportat la fapta procesuală pentru care este cerută predarea de către autoritățile judiciare emitente ale mandatului european de arestare, Curtea a concluzionat cu privire la necesitatea menținerii stării de arest a persoanei solicitate, în contextul în care persoana solicitată are domiciliul și familia în București, fiind depistat în timp ce încerca să părăsească teritoriul României, iar din datele aflate la dosar rezultă că a comis infracțiuni economice și pe teritoriul Franței.

În termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs persoana solicitată V.M., invocând că se impune casarea încheierii atacate și punerea sa în libertate până la primirea garanțiilor procesuale și a documentelor de la autoritățile judiciare din Germania, garanția returnării în România pentru a executa o eventuală pedeapsă în România, în situația în care va fi condamnat de autoritățile judiciare germane, în cauză putându-se forma convingerea că nu se va sustrage cercetărilor întrucât are o familia organizată și o locuință stabilă, iar în legătură cu aspectul că ar fi încercat să părăsească România, s-a precizat că nu corespunde realității. Examinând criticile formulate în raport de prevederile art. 385 6 C. proc.

pen. combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul persoanei solicitate este nefondat pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează. Prima instanță a pronunțat o hotărâre ce respectă condițiile și cerințele stabilite printr-o procedură specială, care privește cooperarea judiciară internațională în materie penală cu referire la instituția mandatului european de arestare.

Prin semnalarea emisă de autoritățile judiciare din Germania la 21 decembrie 2010 înregistrată la Biroul Sirene și după identificarea persoanei solicitate, la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, s-a solicitat de către Tribunalul Offenburg – arestarea și predarea numitului V.M., semnalarea având la bază mandatul european de arestare cu referința dosarului 12 Js 13210/07 emis de Tribunalul Offenburg, pentru cercetarea sub aspectul infracțiunii din legislația germană – pregătire falsificare garanții – carduri securitate de plată cu referire la spionajul de date, infracțiune pentru care maximul pedepsei aplicabile este de 5 ani.

Constatând îndeplinite cerințele art. 90 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222 din 10 noiembrie 2008, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a pronunțat încheierea nr. 17/MEA din 22 decembrie 2010, dispunând arestarea persoanei solicitate aflată în stare de reținere pe o durată de 5 zile, cu începere de la 22 decembrie 2010 și până la 26 decembrie 200 inclusiv. Prin aceeași încheiere s-a fixat termen la 24 decembrie 2010, cu citarea persoanei solicitate, în scopul solicitării depunerii de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

La termenul din 24 decembrie 2010, instanța, luând spre examinare sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași privind arestarea și predarea numitului V.M., a menținut starea de arest a persoanei solicitate, amânând cauza la 05 ianuarie 2011 pentru a solicita de la autoritatea judiciară emitentă garanția prevăzută în art. 87 alin. (2) din lege, apreciind totodată cu privire la subzistența temeiurilor ce determinaseră inițial luarea măsurii arestării preventive. Înalta Curte de Casație și Justiție reține că prevederile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, reglementează garanția returnării persoanei solicitate în România, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, astfel încât solicitarea instanței este justificată în acest sens.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, de asemenea, satisfăcute în cauză cerințele impuse de lege cu privire la condiția referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, a dublei incriminări a faptei penale ce i se impută acesteia. Potrivit art. 90 alin. (2) din lege, dacă persoana solicitată a fost reținută potrivit art. 88 3 , judecătorul poate dispune, prin încheiere motivată, pe baza semnalării transmise prin Interpol, arestarea persoanei solicitate sau obligarea de a nu părăsi localitatea pe o durată de 5 zile.

Arestarea în cadrul acestei proceduri, ce constituie o excepție de la procedura standard prevăzută de lege pentru executarea unui mandat de arestare preventivă și menținerea ulterioară a măsurii preventive prin încheierea recurată, invocându-se dispozițiile art. 87 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată și republicată, este legală și temeinică, prima instanță apreciind corespunzător în funcție de particularitățile cauzei că se impune arestarea persoanei urmărite și nu este suficientă luarea față de aceasta a unei măsuri restrictive de drepturi, cum e obligarea de a nu părăsi localitatea. Înalta Curte de Casație și Justiție consideră, în raport cu datele cauzei, că o asemenea măsură este menită să asigure o corespunzătoare derulare a procedurii executării mandatului de arestare preventivă și are în vedere în acest sens aspectele relevate cu privire la circumstanțele personale ale persoanei solicitate, dar și particularitățile cauzei.

Pentru toate aceste considerente, criticile aduse de recurentul persoană solicitată sunt nefondate, urmând ca încheierea din 24 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, să fie menținută ca legală și temeinică, prin respingerea recursului declarat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta persoană solicitată va fi obligată la cheltuieli judiciare în favoarea statului, ce vor include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată V.M. împotriva încheierii din 24 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. 870/45/2010. Obligă recurenta persoană solicită la plata sumei de 520 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 5 ianuarie 2011.