ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3/2011

Asupra recursului de față: Examinând actele dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-a menținut starea de arest preventiv a intimatului inculpat G.C., în temeiul art. 300 2 C. proc. pen., rap. la art. 160 b alin. (1) și (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 268/2010 a Judecătoriei Călărași a fost condamnat inculpatul G.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen., cu art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen.

Același inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea unei alte infracțiuni de furt în aceeași încadrare juridică, dispunându-se ca în conformitate cu art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare. I-a fost interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. în art. 64 alin. (1) teza a II-a și lit. b) C. pen., menținută starea de arest și a fost dedusă din durata pedepsei perioada reținerii și arestării preventive. Prin aceeași sentință a fost condamnat și inculpatul I.C., în temeiul art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) și i) C. pen. cu aplicarea art. 74 – 76 C. pen., la o pedeapsă de 1 an și 4 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei accesorii - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., art. 71 C. pen., deducându-se, de asemenea, din pedeapsa aplicată durata reținerii.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călărași și cei doi inculpați. Prin decizia penală nr. 184/A din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Călărași, secția penală, au fost respinse, ca nefondate aceste apeluri, fiind menținută starea de arest a apelanților inculpați. Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Ministerul Public și recurentul inculpat I.C., solicitând printre altele, reindividualizarea pedepselor aplicate ambilor inculpați, în sensul majorării cuantumului. Examinând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a intimatului inculpat G.C. în conformitate cu art. 300 2 C. proc.

pen., Curtea - instanță de recurs a reținut în considerentele încheierii din ședința publică din 13 decembrie 2010 că probatoriul administrat până în prezent, în cauză, nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, constatând întrunite așadar în continuare exigențele art. 143 C. proc. pen., în cauză având relevanță din această perspectivă și împrejurarea că a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului în primă instanță, menținută în apel. Pe de altă parte, s-a apreciat cu privire la menținerea temeiului reglementat de art. 148 lit. f) C. proc.

pen., în raport de modalitatea concretă în care se presupune că s-ar fi comis faptele, constatând în fapt, în esență, în aceea că în perioada februarie – martie 2009, (data neputând fi stabilită cu certitudine), după orele 20 30 , inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu coinculpata sa , ce nu a cunoscut destinația și scopul deplasării la imobilul părții vătămate M.I., de unde ar fi sustras o mașină de spălat, apoi s-ar fi reîntors și ar fi sustras în același mod o butelie aragaz, un aspirator, 2 icoane; în noaptea de 12/13 iunie 2010 același inculpat împreună cu coinculpatul I.C. ar fi sustras, urmare a pătrunderii fără drept din locuința părții vătămate D.I.

2 televizoare color Kenstar, un televizor color Teletech, frigider, cuptor microunde, bormașină electrică, un polizor, 2 butelii de aragaz, un aparat Kosmodisc, un ventilator, alte bunuri - de urmările produse, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului ce nu se află la primul său conflict cu normele legii penale. Prin urmare, instanța de recurs, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, potrivit art. 300 2 C. proc. pen.

a concluzionat că trecerea timpului, durata de timp scursă, de la momentul luării măsurii arestării preventive – 4 iulie 2010 și până la actualul moment procesual nu a fost în măsură să diminueze în mod semnificativ pericolul pe care le-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea inculpatului în stare de libertate, în raport de particularitățile cauzei, durata detenției provizorii, menținându-se în limite rezonabile, prin prisma diligențelor sporite depuse de organele judiciare, în sensul finalizării judecării cauzei în primă instanță și în apel. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.C., solicitând Înaltei Curți de Casație și Justiție casarea acesteia și rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive.

Înalta Curte de Casație și Justiție, a pus în dezbaterea părților admisibilitatea recursului formulat în cauză. Examinând încheierea recurată în raport cu prevederile art. 385 1 C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul formulat este inadmisibil în împrejurarea în care este îndreptat împotriva unei soluții, dispuse de instanța de recurs, în materia măsurilor preventive. De altfel, instanța de recurs procedând la aplicarea disp. art. 300 2 C. proc. pen. a pronunțat în mod corect o încheiere definitivă. Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil recursul formulat de recurentul inculpat G.C.

împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului, incluzând și onorariul apărător desemnat din oficiu, ce urmează a se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția II penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. 5008/202/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 5 ianuarie 2011.