ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 21/2011

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 29 aprilie 2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. 3709/1/2010, contestația în anulare formulată de contestatoarea SC O.I.H. SA Bușteni împotriva deciziei nr. 5157 din 05 mai 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că soluția din decizia contestată, aceea de respingere a recursului său ca tardiv, este rezultatul unei greșeli materiale, deoarece instanța nu a luat în considerare recomandata nr. 29 din 02 noiembrie 2007 în stabilirea datei de expediere la instanță a recursului, apreciind în mod greșit că această recomandată privește un alt dosar.

Recomandata nr. 29 a fost depusă în original la dosar și din ea rezultă destinatarul - Curtea de Apel Ploiești - și expeditorul - SC O.I.H. SA Bușteni, precum și data predării plicului la oficiul poștal – 02 noiembrie 2007. Împrejurarea că pe plicul expediat de oficiul poștal s-a trecut „rec. 28” și nu 29, cât era scris pe recipisă, este eroarea oficiului, neimputabilă părții. Ca atare, instanța trebuia să ia în calcul ca dată a declarării recursului pe cea care rezulta din recomandata nr. 29, or, în raport de aceasta, recursul apărea ca fiind formulat în termen. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ. La prezenta cauză a fost atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia supusă contestației.

Contestația în anulare este nefondată. Art. 318 teza I C. proc. civ. reglementează drept motiv de contestație în anulare specială săvârșirea unei greșeli materiale la dezlegarea recursului. Textul are în vedere greșelile materiale evidente, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor. Intră în această categorie și neobservarea de către instanță a unui act de procedură cu privire la care nu s-a făcut nicio judecată și care a determinat soluția pronunțată. Când, însă, instanța a cunoscut existența și conținutul actului și a făcut asupra lui o apreciere, nu mai poate fi vorba despre o greșeală materială în sensul art. 318 C. proc.

civ., ci despre o eventuală greșeală de judecată, care nu intră sub incidența art. 318 de judecată, neputând fi valorificată în calea de retractare a contestației în anulare. Or tocmai această din urmă situație se regăsește în speță, unde instanța de recurs a analizat actul de procedură la care se raportează contestatoarea în justificarea formulării în termen a recursului. Astfel, în dezlegarea recursului pe excepția de tardivitate, instanța a avut în vedere și recomandata nr. 29, cu care contestatoarea a pretins că a trimis recursul și că, în raport de data acesteia, expedierea s-ar fi făcut în termenul legal. În acest sens, în considerentele deciziei din recurs s-a reținut că „Cererea de recurs a fost trimisă prin poștă, în condițiile art. 104 C. proc.

civ., la data de 8 noiembrie 2007. Conform plicului existent la fila 6 din dosarul de recurs, numărul recomandatei cu care a fost trimis recursul este 28. Drept urmare, recipisa cu nr. 29, depusă de apărătoarea recurentei pentru a dovedi că recursul a fost depus prin poștă la data de 2 noiembrie 2007, privește un alt dosar.” În consecință, nu este vorba despre un act de procedură a cărui neobservare să fi determinat soluția pronunțată, spre a se pune problema unei erori materiale în sensul art. 318 C. proc. civ., ci despre un act de procedură asupra căruia instanța de recurs a făcut o anumită apreciere, iar schimbarea situației astfel reținute, la care tinde în realitate contestatoarea, nu se poate obține pe calea contestației în anulare, deoarece ar însemna să se deschidă părții calea recursului la recurs, ceea ce legiuitorul nu a urmărit prin reglementarea căii de retractare a contestației în anulare.

Așa fiind, contestația în anulare dedusă judecății apare ca nefondată și va fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea de SC O.I.H. SA Bușteni împotriva deciziei civile nr. 5157 din 05 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, pronunțată în dosarul nr. 1037/42/2007. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011.