ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 16/2011

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față, reține următoarele: Prin sentința civilă nr. 668 din 04 iunie 2007 pronunțată de Tribuna Teleorman, secția civilă, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtele SC A. SA și A.V.A.S. și a fost respinsă acțiunea promovată de reclamantul C.E.H. în contradictoriu cu pârâtele SC A.G.N. SA și A.V.A.S., Comisia Locală Nanov pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 și Comisia Județeană Teleorman pentru aplicarea Legii nr. 18/1991. Investită cu soluționarea apelului declarat de reclamantul C.E.H., Curtea de Apel București, secția a III- a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 674 A din 25 octombrie 2007 a respins calea de atac ca nefondată, cu următoarea motivare.

Prin acțiunea precizată, reclamantul a solicitat instanței să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 0011 din 13 noiembrie 1998 încheiat între AV.A.S. (Fondul Proprietății de Stat - Direcția Teritorială Teleorman) și reprezentantul SC A.G.N. SA (SC A.N. SA), susținând că, în lipsa unui titlu valabil, statul „nu putea înstrăina un bun prin privatizare". Prin procesul-verbal de verificare nr. 268 din 16 februarie 1946 întocmit de Comisiunea de îndrumare a aplicării Reformei Agrare din județul Teleorman a fost confirmat procesul-verbal nr. 555 din 15 septembrie 1945 întocmit de Comitetul Local de Expropriere și împroprietărire al Comunei Nanov în baza prevederilor Legii agrare și prin care s-a dispus exproprierea proprietății autorului reclamantului, C.C.A.

, aflată pe raza comunei Nanov, județul Teleorman, „în suprafață de 218,75 ha în care intră Conacul și pădurea". Primarul Comunei Nanov a respins notificarea înregistrată sub nr. 248 din 06 august 2001, prin dispoziția nr. 269 din 13 decembrie 2004, înaintată de reclamant referitor la restituirea în natură a imobilului expropriat. Prin adresa nr. 738 din 14 octombrie 2004 a SC A.G.N.

SA s-a comunicat reclamantului că solicitarea de restituire în natură a „moșiei din satul Nanov, Alexandria, județul Teleorman" nu poate fi soluționată favorabil, așa cum nu pot fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, determinat de împrejurarea că imobilul este evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate cu respectarea dispozițiilor legale, fiind aplicabile dispozițiile art. 27 din Legea nr. 10/2001, sens în care se impune ca notificarea să fie adresată instituției publice implicate în privatizare, motiv pentru care s-a și dispus introducerea în cauză a A.V.A.S. Primăria comunei Nanov i-a comunicat reclamantului prin adresa nr. 5703 din 08 ianuarie 2007 că deținătorul actual al imobilului, „fost conac" și al unei părți din terenul aferent este SC A.G.N.

SA, în favoarea căreia a fost emis Certificat de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 2610 din 12 februarie 2001. SC A.N. SA, în prezent SC A.G.N. SA a fost înființată prin H.G. nr. 192 din 22 martie 1991, emisă în aplicarea prevederilor Legii nr. 15/1990, în patrimoniul acesteia intrând în virtutea dispozițiilor actului normativ arătat și bunurile aflate în administrarea sa, în condițiile legii. Societatea s-a privatizat ulterior, fiind întocmit contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 0011 din 13 noiembrie 1998, a cărui nulitate se cere a fi constatată prin acțiunea introductivă, prin care F.P.S. (în prezent A.V.A.S) a vândut societății, prin reprezentantul acesteia, 16.816 acțiuni, cu o valoare nominală de 25.000 lei fiecare reprezentând 69,15% din valoarea capitalului social subscris.

S-a constatat pe cale judiciară, prin sentințele civile nr. 119 din 22 ianuarie 2001 și nr. 1540 din 31 mai 2001 pronunțate de Judecătoria Alexandria, definitive și irevocabile, că SC A.N. SA (în prezent SC A.G.N. SA) este proprietara terenurilor și construcțiilor (evidențiate în capitalul social) deținute la data privatizării, între acestea aflându-se și cele preluate în proprietatea statului de la autorul reclamantului; pe de altă parte, astfel cum s-a arătat anterior, în favoarea societății a fost emis certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 07 nr. 2610 din 12 martie 2001. Prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni în litigiu, F.P.S.

(A.V.A.S.) a înstrăinat acțiunile deținute în numele statului la societatea pârâtă privatizată, astfel cum rezultă fără echivoc din cuprinsul clauzelor actului (cap. 2 paragraful 2.1 și cap. 3, paragraful 3.1); contractul are semnificația unei cesiuni de acțiuni, astfel cum precizează părțile în cuprinsul cap. 14, paragraful 14.5 din act [în temeiul art. 98 alin. (1) din Legea nr. 31/1990]. Părțile (F.P.S. și societatea privatizată) au convenit să opereze prin convenția încheiată transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor deținute de stat, astfel încât operațiunea juridică nu vizează bunurile (activele) ce compun patrimoniul societății. Contractul prin care s-a realizat privatizarea societății antecesoare pârâtei, a consfințit transferul dreptului de proprietate asupra acțiunilor statului, și nu asupra elementelor de patrimoniu, respectiv asupra bunurilor (imobile sau mobile).

In raport de prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 preluarea imobilului proprietatea autorului reclamantului a fost una abuzivă, fiind nesocotite prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 187/1945 principiile constituționale referitoare la garantarea dreptului de proprietate, precum și legea civilă romană (Codul civil), dar și normele de drept internațional și tratatele la care România devenise parte. Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni a fost, însă, întocmit cu respectarea normelor legale în vigoare la momentul respectiv. Exigențele art. 948 C. civ.

au fost pe deplin respectate, fiind incidență ipoteza de excepție reglementată de art. 45 alin. (2) teza finală din Legea nr. 10/2001, la care reclamantul face trimitere în acțiune și în cuprinsul cererii precizatoare, în raport de care, actul juridic încheiat în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt salvate de la nulitate în cazul în care au fost întocmite cu bună-credință. Or, dovezile administrate nu sunt de natură a răsturna buna credință a părților contractante, de vreme ce până la momentul privatizării, reclamantul nu a efectuat demersuri în scopul obținerii restituirii, nu a notificat instituțiilor abilitate o eventuală astfel de intenție, nu a promovat acțiuni în justiție pentru lămurirea situației juridice a bunului aflat în patrimoniul societății pârâte privatizate.

In mod corect a apreciat tribunalul că nu se poate reține cauza ilicită a contractului și nici altă cauză de nulitate. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîntemeiat în drept, reclamantul C.E.H., arătând următoarele: Actul de privatizare încearcă să fie justificat prin buna-credință a părților. Este netemeinic a se presupune buna-credință a Statului român privind un bun abuziv naționalizat când cumpărătorul cunoștea proveniența bunului dobândit. Regimul juridic al imobilului a fost certificat prin procesul Primăriei Nanov împotriva privatizării SC A.G.N. SA Nanov, iar pe de altă parte la data privatizării, legile în vigoare nu deschideau proprietarilor deposedați calea retrocedării.

Curtea de apel a prezentat cererea reclamantului drept „solicitare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR 0011 etc", dar prin cerere, reclamantul a cerut „anularea actului de privatizare prin care o parte din proprietatea autorului său a trecut în posesia SC A.G.N. SA Nanov". Înalta Curte, analizând decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a temeiurilor de drept incidente cauzei reține caracterul nefondat al recursului pentru argumentele ce succed. Recurentul invocă în fapt încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. referitoare la obligativitatea judecătorului de a se pronunța numai asupra obiectului cauzei precum și a dispozițiilor art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, critici ce permit încadrarea motivelor de recurs în dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc.

civ. Prima instanță de fond, cu respectarea principiului disponibilității, s-a pronunțat, în limitele învestirii de către reclamant, asupra acțiunii având drept obiect constatarea „nulității absolute a actului de privatizare nr. TR.0011 din 13 noiembrie 1998" act de privatizare concretizat în contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. TR0011 13 noiembrie 1998. Cererea de apel formulată de reclamant, neîntemeiată în fapt și în drept, a fost analizată în temeiul dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ. exclusiv pe baza mijloacelor de apărare și a dovezilor invocate și administrate în prima instanță. Cum reclamantul nu a invocat în calea devolutivă de atac încălcarea dispozițiilor art. 129 alin. (6) C. proc.

civ., cererea nu poate fi formulată direct în calea extraordinară de atac, omissio medio. Argumentele recurentului referitoare la preluarea abuzivă a imobilului notificat ce ar determina sancțiunea actului de privatizare cu nulitatea absolută, buna-credință neputându-se presupune, sunt nefondate față de dispozițiile art. 45 alin. (2) din legea de reparație. Legiuitorul, pornind de la premiza că imobilul a fost preluat abuziv, sancționează actul de privatizare cu nulitatea absolută doar atunci când încheierea lui s-a făcut cu rea-credință. Cum buna credință este prezumată, reclamantul este cel ce avea obligația să demonstreze reaua-credință la încheierea actului de privatizare, fiind fără relevanță, așa cum deja s-a arătat că părțile cunoșteau că bunul a fost preluat abuziv din patrimoniul autoarei sale M.N.

Înalta Curte, pentru cele ce preced, va respinge recursul în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul C.E.H. împotriva deciziei nr. 674/A din 25 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2011. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 aprilie 2011.