CtEDO 13.05.2004 Auto

KILIC et KILIC contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.05.2004
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle;Règlement amiable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2004
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KILIC et KILIC contre la TURQUIE (CtEDO, 2004)
HUDOC · oficial

Secțiunea a treia Cerere nr. 42715/98 prezentată de dl KILIç și de dl Yalmaz KILIç împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 mai 2004 într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Hedigan Traja Gyulumyan, judecători și dlui V. Berger, grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior adresată Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 4 iunie 1998, având în vedere art. 5 alineatul (2) din Protocolul nr 11 la convenție, care a transferat Curții competența de a examina cererea, Având în vedere declarațiile formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei prezentate de solicitanți la 7 februarie 2003 la 5 aprilie 2004, după ce au deliberat cu privire la aceasta, face următoarea decizie: Terzi, avocat la Izmir. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1989, Hotărârea Drumurilor Naționale ( La 22 decembrie 1989, în dezacord cu suma plătită de Direcție, reclamanții au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Silivri o acțiune în creștere a indemnizației de expropriere. Prin hotărârea din 21 decembrie 1990, instanța a dat câștig de cauză reclamanților și a condamnat Hotărârea să le plătească o indemnizație suplimentară de expropriere de 200 115 079 de lire turcești, cu dobânzi moratoriu simple la 30 % pe an începând cu 5 decembrie 1989. Această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație la 14 mai 1993. Ulterior, la cererea reclamanților, oficiul de urmăriri penale competent notifia din cadrul Direcției un ordin de plată rămas nerușinat. La 9 ianuarie 1998, Hotărârea a plătit reclamanților suplimentarea indemnizației în cauză. GRIEF invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, recurentele se plâng de o încălcare a dreptului lor la respectarea bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în plata indemnizației suplimentare de expropriere cu dobânzi moratoriu insuficiente în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. LA 5 aprilie 2004, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care are ca origine cererea nr. 42715/98, formulată de domnii Această sumă care acoperă prejudiciul material și moral, precum și cheltuielile și cheltuielile de judecată nu vor fi supuse nici unui impozit și nici niciunei alte sarcini fiscale la momentul relevant și va fi plătită în euro într-un cont bancar indicat de solicitanți. Plata sa va avea loc în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții pronunțate în conformitate cu art. 37 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa decontării în termenul respectiv, guvernul se angajează să plătească, de la expirarea acestuia și până la decontarea efectivă a sumei în cauză, o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, majorată cu trei puncte procentuale. La 7 februarie 2003, Curtea primise următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamanților, observ că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei având ca origine cererea nr. 42715/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, guvernul turc este pregătit să plătească, ex gratia În ceea ce privește daunele suferite, cheltuielile și cheltuielile de judecată, inclusiv pentru domnii Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile și consideră că acesta se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale și nu percepe niciun motiv de ordine publică care să justifice continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) in fine] În consecință, aplicarea art. 29 alin. (3) din Convenție ar trebui să înceteze și ar trebui eliminată cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să șteargă cererea de rol. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă