KOWALSKI v. POLAND

Reclamantul, dl Higin Kowalski, este un național polonez care s-a născut în 1936 și locuiește în Varșovia, Polonia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 august 1990, reclamantul a depus în judecată municipalitatea Halinów în fața Curții Regionale de Varșovia (Sīd Wojewódzki), cerând plata. Procedura a fost încheiată la 22 iunie 2001. La 1 august 1999, data în care cererea a fost depusă în fața Curții, acestea au fost așteptate în fața Curții Supreme (Sād Najwyższy). La 17 septembrie 2004, legea din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un termen rezonabil (Ustawa o skardze na narszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sādowym bez nieuzasadnionej zwłoki) („Legea 2004”) a intrat în vigoare. Acesta stabilește diverse mijloace juridice destinate să contracarce și/sau să remedieze durata nejustificată a procedurilor judiciare. Secțiunea 2 din Legea din 2004 se citește, în măsura în care este cazul: Secțiunea 5 se citește, în măsura în care este relevantă: „1. Se depune o plângere cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii în timp ce procedura este în așteptare. ...” Secțiunea 12 prevede măsuri care pot fi aplicate de către instanța care se ocupă de plângere. Se declară, în măsura în care este cazul: „1. În cazul în care instanța consideră că plângerea este justificată, instanța constată că a existat o întârziere necorespunzătoare în cadrul procedurii impușite. La cererea reclamantului, instanța poate instrui instanța care examinează fondurile cauzei să ia anumite măsuri într-un termen fix. Aceste instrucțiuni nu se referă la evaluarea faptului și juridică a cazului. În cazul în care plângerea este justificată, instanța poate, la cererea reclamantului, acorda... satisfacție echitabilă într-o sumă care nu depășește 10.000 PLN care urmează să fie plătită de Trezoreria de Stat. În cazul în care se acordă o astfel de satisfacție, aceasta se plătește din bugetul instanței care a efectuat procedurile întârziate.” Secțiunea 18 stabilește normele tranzitorii în ceea ce privește cererile deja pendente în fața Curții. Se citește, în măsura în care este cazul: „1. În termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoane care, înainte de această dată, au depus o plângere la Curtea Europeană a Drepturilor Omului ... depunerea unei încălcări a dreptului la un proces într-un termen rezonabil garantat de art. 6 alineatul (1) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale ..., poate depune o plângere cu privire la lungimea necorespunzătoare a procedurii pe baza dispozițiilor prezentei legi, în cazul în care plângerea lor la Curte a fost depusă în cursul procedurii încurcate și în cazul în care Curtea nu a adoptat o decizie privind admisibilitatea cauzei lor. ...” La 18 ianuarie 2005 Curtea Supremă (Sād Najwyższy) a adoptat o rezoluție (nr. III SPP 113/04) în care a decis că, în timp ce legea din 2004 produce efecte juridice începând cu data intrării în vigoare (17 septembrie 2004), dispozițiile sale se aplică retroactiv tuturor procedurilor în care întârzierile au avut loc înainte de această dată și nu au fost încă remediate.

The applicant, Mr Higin Kowalski, is a Polish national who was born in 1936 and lives in Warsaw, Poland. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. On 22 August 1990 the applicant sued the Halinów Municipality before the Warsaw Regional Court (Sąd Wojewódzki), seeking payment. The proceedings were terminated on 22 June 2001. On 1 August 1999, the date on which the application was lodged with the Court, they were pending before the Supreme Court (Sąd Najwyższy). On 17 September 2004 the Law of 17 June 2004 on complaints about a breach of the right to a trial within a reasonable time (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadnionej zwłoki) (“the 2004 Act”) entered into force. It lays down various legal means designed to counteract and/or redress the undue length of judicial proceedings. Section 2 of the 2004 Act reads, in so far as relevant: Section 5 reads, in so far as relevant: “1. A complaint about the unreasonable length of proceedings shall be lodged while the proceedings are pending. ...” Section 12 provides for measures that may be applied by the court dealing with the complaint. It reads, in so far as relevant: “1. The court shall dismiss a complaint which is unjustified. 2. If the court considers that the complaint is justified, it shall find that there was an unreasonable delay in the impugned proceedings. 3. At the request of the complainant, the court may instruct the court examining the merits of the case to take certain measures within a fixed time-limit. Such instructions shall not concern the factual and legal assessment of the case. 4. If the complaint is justified the court may, at the request of the complainant, grant ... just satisfaction in an amount not exceeding PLN 10,000 to be paid by the State Treasury. If such just satisfaction is granted it shall be paid out of the budget of the court which conducted the delayed proceedings.” Section 18 lays down transitional rules in relation to the applications already pending before the Court. It reads, in so far as relevant: “1. Within six months after the date of entry into force of this law persons who, before that date, had lodged a complaint with the European Court of Human Rights ... complaining of a breach of the right to a trial within a reasonable time guaranteed by Article 6 (1) of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms ..., may lodge a complaint about the unreasonable length of the proceedings on the basis of the provisions of this law if their complaint to the Court had been lodged in the course of the impugned proceedings and if the Court has not adopted a decision concerning the admissibility of their case. ...” On 18 January 2005 Supreme Court (Sąd Najwyższy) adopted a resolution (no. III SPP 113/04) in which it ruled that while the 2004 Act produced legal effects as from the date of its date of entry into force (17 September 2004), its provisions applied retroactively to all proceedings in which delays had occurred before that date and had not yet been remedied.