ORUC v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
ORUC v. TURKEY (CtEDO, 2005)
Cererea nr. 72494/01 a Președintele Mehmet ORUÇ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 20 octombrie 2005 în calitate de Cameră compusă de: B.M. Zupančič Președintele Caflisch Türmen Bîrsan, dna Tsatsa-Nikolovska Zagrebelsky David Thór Björgvinsson, judecători și grefierul Secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la 5 ianuarie 2000, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Mehmet Oruç, este un național turc născut în 1956 și locuiește în Afyon. El este reprezentat în fața Curții de către dl Erkan, un avocat care practică în Afyon. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1996 Ministerul lucrărilor publice și decontare (Bayındırlık İskan Bakanlığı ) a eliberat un ordin de expropriare pentru parcela de teren a reclamantului din Dinar, un district atașat Afyon, în urma cutremurului din 1 octombrie 1995. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcela de teren și suma relevantă a fost plătită reclamantului. După cererea reclamantului de compensare suplimentară, la 12 Iulie 1996 Curtea Civilă din Dinar de Primă Instanță i-a acordat o anumită cantitate de compensare plus dobânzi la rata legală. La 16 decembrie 1996, Curtea de Casație a anulat hotărârea instanței din Primă Instanță și a ordonat acesteia să examineze rapoarte de experți suplimentare. La 28 aprilie 1997, după examinarea rapoartelor suplimentare, Curtea Civilă din Dinar de Primă Instanță a acordat reclamantului suma de 1.036.500.000 de lire turce (TRL) plus dobânzi la rata legală, aplicabilă la data hotărârii instanței, care a avut loc de la 14 mai 1996, data în care a fost depusă cazul. La 23 iunie 1997, Curtea de Casație a susținut hotărârea Curții Civile din Dinar de Primă Instanță. La 10 septembrie 1997, Curtea de Casație a respins cererea de rectificare. La 20 aprilie și 19 iulie 1999, Ministerul a plătit reclamantului suma TRL 2.217.246.260, dobânzi incluse. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 că a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării parcelei de teren. A afirmat, în continuare, sub aceeași poziție, că autoritățile au întârziat să-i plătească suma relevantă. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că guvernul Turciei oferă să plătească ex gratie USD 2.170 (doi) Mii de sute șaptezeci de dolari americani) către dl Mehmet Oruç în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 72494/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data hotărârii Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Acesta se plătește în dolari americani la un cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pentru valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Ankara, 28 iunie 2005” Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească ex-gratie suma de 2 170 USD (doi mii o sută șaptezeci și șaptezeci de dolari SUA) dlui Mehmet Oruç în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 72494/01. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. De asemenea, observ că suma indicată va fi plătită în termen de trei luni de la data deciziei Curții în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de împrumutare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul au ajuns. Dinar, 5 august 2005” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Se constată că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și că nu există motive de politică publică care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției). În consecință, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Vincent Berger Boštjan M. Zupančič Președintele grefierului