ÎCCJ, decizie (scj.ro #54118)

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

- SECȚIILE UNITE -

DECIZIA Nr. XIX din 12 decembrie 2005                                                       Dosar nr. 19/2005

Publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 284 din 29/03/2006

Sub președinția domnului prof. univ. dr. Nicolae Popa, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, conformându-se dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, s-a întrunit în vederea examinării recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, privind data de la care amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte.

Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea cerințelor legii, fiind prezenți 87 de judecători din totalul de 108 aflați în funcție.

Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procurorul Nicoleta Eucarie.

Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, cerând să fie admis în sensul de a se stabili că amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de admitere a cererii.

SECȚIILE UNITE,

deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:

În legătură cu stabilirea datei de la care amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte, s-a constatat că instanțele judecătorești nu au un punct de vedere unitar, pronunțându-se în mod diferit cu privire la această dată.

Astfel, unele instanțe s-au pronunțat în sensul că amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data pronunțării hotărârii de admitere a cererii de către prima instanță, iar altele, în sensul că momentul de la care se produc efectele amânării îl constituie data expertizei medico-legale a condamnatului.

Alte instanțe, dimpotrivă, s-au pronunțat în sensul că amânarea executării pedepsei închisorii produce efecte de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii.

Aceste din urmă instanțe au procedat corect.

Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii se soluționează, potrivit art. 460 alin. 4 din Codul de procedură penală, printr-o sentință împotriva căreia pot fi exercitate căile de atac ordinare, nefiind definitivă.

Potrivit art. 415 alin. 1 din Codul de procedură penală, hotărârile instanțelor penale devin executorii la data când au rămas definitive, iar în temeiul alin. 2 al aceluiași articol, prin derogare de la prevederile alin. 1 al art. 415, hotărârile nedefinitive sunt executorii atunci când legea dispune aceasta.

Prin urmare, hotărârile instanțelor penale pot fi puse în executare numai după data rămânerii definitive a acestora, ori de câte ori nu există o dispoziție legală care să permită punerea în executare a hotărârii nedefinitive, stabilind caracterul executoriu al acesteia, cum este cazul art. 350 alin. 4 din Codul de procedură penală care prevede că hotărârea pronunțată în primă instanță cu privire la arestarea inculpatului este executorie.

Cum legea de procedură penală nu prevede caracterul executoriu al hotărârilor nedefinitive prin care instanța a acordat amânarea executării pedepsei închisorii, rezultă că hotărârile judecătorești de admitere a cererii privind amânarea executării pedepsei închisorii devin executorii la data când rămân definitive și deci că amânarea executării pedepsei închisorii își produce efectele începând cu această dată.

A admite că amânarea executării pedepsei închisorii își produce efectele înainte de rămânerea definitivă a hotărârii prin care a fost acordată înseamnă a recunoaște că o hotărâre judecătorească nedefinitivă este executorie în lipsa unei dispoziții legale în acest sens, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 415 din Codul de procedură penală.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 25 lit. a) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, și ale art. 414

2

din Codul de procedură penală, urmează a se admite recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și a se stabili că amânarea executării pedepsei închisorii își produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de admitere a cererii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

În numele legii

D E C I D:

Admit recursul în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Stabilesc că amânarea executării pedepsei închisorii își produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de admitere a cererii.

Obligatorie, potrivit art. 414

2

alin. 2 din Codul de procedură penală.

Pronunțată în ședința publică din 12 decembrie 2005.

PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent-șef,

Victoria Maftei