Decizia nr. 236/2003 — ÎCCJ · Dosar nr. 4841/2002 — recurs împotriva sentinței nr. 344/2003 a Tribunalului Prahova

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 344 din 9 septembrie 2003 a Tribunalului Prahova, inculpatul D.D.A. a fost condamnat la câte 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., dispunându-se, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen., ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsă perioada arestării preventive, cu începere de la 13 mai 2002 până la 9 septembrie 2002, menținându-se, totodată, starea de arest a inculpatului.

Împotriva sentinței inculpatul a declarat apel, acesta fiind respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 478 din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești. Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, fiind fixat termen, în vederea judecării, la 18 februarie 2003. Cauza a fost amânată la 13 mai și, apoi, la 9 septembrie 2003, când recursul inculpatului a fost soluționat de secția penală a Curții Supreme de Justiție prin decizia nr. 3578. Prin încheierea din 8 iulie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, întemeindu-se pe prevederile art. 5 parag. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și pe dispozițiile art. 160 d C. proc.

pen., a constatat că măsura arestării inculpatului este legală, dispunând prelungirea acesteia până la 7 august 2003. La data de 5 august 2003, secția penală a Curții Supreme de Justiție a constatat din nou legalitatea măsurii arestării inculpatului și, prin încheierea din aceeași zi, a dispus prelungirea acesteia până la 2 septembrie 2003. Inculpatul a declarat recurs împotriva acestei încheieri, iar la termenul de astăzi a învederat, în fața instanței, că retrage recursul. Așa fiind, și cum, potrivit art. 385 4 alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., părțile pot retrage recursul până la închiderea dezbaterilor, urmează a se lua act de această declarație de retragere a recursului și a-l obliga pe inculpat să plătească statului cheltuielile judiciare efectuate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Ia act de retragerea recursului declarat de inculpatul D.D.A. împotriva încheierii din 5 august 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în dosarul nr. 4841/2002. Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi avansați din fondul Ministerului Justiției.