ÎCCJ, Decizia nr. 236/2003
ÎCCJ, Decizia nr. 236/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 344 din 9
septembrie 2003 a Tribunalului Prahova, inculpatul D.D.A. a fost condamnat la
câte 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de
art. 211 alin. (1) și (2) lit. b), c), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și
de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și (3), cu aplicarea art. 37 lit. b)
C. pen., dispunându-se, în baza art. 33 lit. a) și a art. 34 lit. b) C. pen.,
ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă perioada
arestării preventive, cu începere de la 13 mai 2002 până la 9 septembrie 2002,
menținându-se, totodată, starea de arest a inculpatului.
Împotriva sentinței inculpatul a
declarat apel, acesta fiind respins, ca nefondat, prin decizia penală nr. 478
din 30 octombrie 2002 a Curții de Apel Ploiești.
Inculpatul a declarat recurs
împotriva deciziei pronunțate în apel, fiind fixat termen, în vederea
judecării, la 18 februarie 2003. Cauza a fost amânată la 13 mai și, apoi, la 9
septembrie 2003, când recursul inculpatului a fost soluționat de secția penală
a Curții Supreme de Justiție prin decizia nr. 3578.
Prin încheierea din 8 iulie 2003,
Curtea Supremă de Justiție, secția penală, întemeindu-se pe prevederile art. 5
parag. 1 lit. a) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și
libertăților fundamentale, precum și pe dispozițiile art. 160
d
C.
proc. pen., a constatat că măsura arestării inculpatului este legală, dispunând
prelungirea acesteia până la 7 august 2003.
La data de 5 august 2003, secția
penală a Curții Supreme de Justiție a constatat din nou legalitatea măsurii
arestării inculpatului și, prin încheierea din aceeași zi, a dispus prelungirea
acesteia până la 2 septembrie 2003.
Inculpatul a declarat recurs
împotriva acestei încheieri, iar la termenul de astăzi a învederat, în fața
instanței, că retrage recursul.
Așa fiind, și cum, potrivit art. 385
4
alin. (2), cu referire la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., părțile pot retrage
recursul până la închiderea dezbaterilor, urmează a se lua act de această
declarație de retragere a recursului și a-l obliga pe inculpat să plătească
statului cheltuielile judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de retragerea recursului
declarat de inculpatul D.D.A. împotriva încheierii din 5 august 2003,
pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, secția penală, în dosarul nr.
4841/2002.
Obligă pe inculpat să plătească
statului suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare în recurs, din care 200.000
lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, vor fi
avansați din fondul Ministerului Justiției.