ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 203/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 203/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra conflictului negativ de
competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data
de 24 iunie 2002, la Tribunalul Bistrița Năsăud, reclamanta R.L. a chemat în
judecată Spitalul Orășenesc Năsăud, solicitând anularea deciziei de imputare
nr. 115 din 31 mai 2002 și obligarea pârâtului la restituirea sumelor reținute.
În motivarea cererii, reclamanta a
învederat că pârâtul a dispus în mod greșit imputarea sumei de 4.973.010 lei,
reprezentând salariul primit necuvenit în perioada 1 iunie 2001 – 30 aprilie
2002, avându-se în vedere un raport de control al Camerei de Conturi Bistrița
Năsăud, deși la acordarea majorărilor salariale s-au aplicat corect prevederile
O.U.G. nr. 42/2001.
Prin sentința civilă nr. 354/F/6
septembrie 2002, Tribunalul Bistrița Năsăud a dispus declinarea competenței de
soluționare a cauzei, în favoarea Colegiului jurisdicțional de pe lângă Camera
de Conturi a județului Năsăud.
Pentru a pronunța această hotărâre,
tribunalul la reținut că Spitalul Orășenesc Năsăud, ca unitate publică, se
încadrează în categoria persoanelor supuse controlului Curții de Conturi,
potrivit art. 18 lit. e) din Legea nr. 94/1992, întrucât spitalele publice sunt
finanțate, în principal, din sume provenind de la casele de asigurări de
sănătate, gestionând astfel resurse ale sectorului public.
Un alt argument avut în vedere la
pronunțarea soluției, l-a constituit faptul că răspunderea principală pentru
producerea prejudiciului revine conducerii spitalului, în calitate de ordonator
de credite, dar paguba s-a produs și prin contribuția întregului personal al
unității sanitare, care a beneficiat de diferențe de salariu.
În aceste împrejurări, tribunalul a
reținut că sunt incidente prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992, și în
cazul obligației de restituire, în lipsa culpei salariaților care au beneficiat
de drepturi salariale, apreciate ca necuvenite.
La rândul său, Colegiul
jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi a județului Bistrița Năsăud, a
dispus prin sentința nr. 106 din 22 octombrie 2002, declinarea competenței în
favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud.
Astfel, colegiul a reținut,
referitor la calitatea persoanei fizice răspunzătoare, potrivit art. 40 și 41
din Legea nr. 94/1992, că aceasta trebuie să fie administrator, gestionar sau
contabil la persoana juridică supusă controlului, ceea ce nu este cazul în
speță.
Instanțele Curții de Conturi pot
judeca și alte persoane, numai dacă au paraticipat la producerea unui
prejudiciu unic, împreună cu administratorul, gestionarul sau contabilul,
angajați la persoana juridică controlată.
Întrucât Colegiul jurisdicțional nu
a fost sesizat cu privire la întreaga pagubă, împotriva conducerii spitalului,
singură sau împreună cu salariații care au beneficiat de majorări salariale,
s-a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 41 din Legea nr. 94/1992.
Examinând conflictul negativ de
competență, Curtea va stabili că este competent să soluționeze cauza, Colegiul
jurisdicțional Bistrița Năsăud, în baza art. 41 din Legea nr. 94/1992,
republicată, potrivit căruia instanțele Curții de Conturi judecă în primă instanță
atât contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către
administratori, gestionari sau contabili, precum și cele formulate de ceilalți
salariați care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor
cauzate persoanelor juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea,
administrarea și întrebuințarea resurselor financiare ale statului și ale
sectorului public.
În cauză, prin raportul de control
al Direcției de Control Financiar Ulterior al Camerei de Conturi Bistrița
Năsăud, s-a constatat că prin dispoziția nr. 85/2001, conducerea Spitalului
Orășenesc Năsăud a acordat asistenților medicali, majorări salariale
nejustificate, producându-se un prejudiciu de 469.575.693 lei, de care se fac
vinovați în principal, directorul, directorul economic și contabilul-șef,
luându-se măsura recuperării sumei de la beneficari.
Curtea reține că sunt aplicabile
prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, cu privire la judecarea
contestației formulate de R.L., împotriva deciziei de imputare pentru suma de
4.973.010 lei, care reprezintă o parte a pagubei cauzate persoanei juridice
prejudiciate, prin plata unor majorări salariale, considerate de organele
Curții de Conturi, ca nefiind cuvenite.
În consecință, Colegiul jurisdicțional este
competent să se pronunțe în primă instanță asupra contestației formulate de
R.L., care în calitate de salariat la persoana juridică păgubită și în lipsa
unei culpe proprii, a fost obligată să restituie diferența de drepturi
salariale în baza art. 106 C. muncii, considerându-se că a beneficiat necuvenit
de sumele astfel încasate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei privind pe contestatoarea R.L. și intimatul Spitalul Orășenesc Năsăud,
județul Bistrița Năsăud, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de
Conturi a județului Năsăud.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 22 ianuarie 2003.