ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 169/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația înregistrată la

Tribunalul Bistrița Năsăud, contestatoarea D.M. a solicitat ca în

contradictoriu cu pârâtul Spitalul Orășenesc Năsăud, să se dispună prin

hotărârea ce se va pronunța, anularea deciziei de imputare nr. 162 din 31 mai

2002 și să fie exonerată de plata sumei de 3.908.160 lei, reprezentând drepturi

salariale încasate necuvenit.

Tribunalul Bistrița Năsăud a pus în

discuție excepția necompetenței materiale și prin sentința nr. 405/F/2002, a

declinat competența pentru soluționarea contestației, în favoarea Colegiului

jurisdicțional.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a motivat, în sensul că suma imputată face parte dintr-un prejudiciu

mai mare, ce reprezintă drepturi salariale greșit stabilite și acordate de

conducerea spitalului, constatare reținută în Raportul de control nr. 1855 din

31 mai 2002 al Camerei de Conturi – Direcția de Control Financiar Ulterior

Bistrița Năsăud, iar aceste persoane fac parte din categoria celor enumerate în

art. 41 din Legea nr. 94/1992. În același sens, se motivează că spitalul

orășenesc este unitate publică finanțată de la buget, deci este persoană

juridică supusă controlului Curții de Conturi, în baza competențelor atribuite,

conform art. 18 lit. e) din același act normativ, ce privește organizarea și

funcționarea Curții de Conturi. Instanța învestită cu judecarea contestației, a

mai argumentat soluția declinării competenței, și prin aceea că pârâta fiind

ordonator de credite, răspunde pentru prejudiciul cauzat, chiar dacă pentru

repararea acestuia s-a procedat la o recuperare de la beneficiarii direcți ai

sumelor acordate și încasate necuvenit, aceasta demonstrând că prejudiciul a

fost produs de conducerea instituției și de beneficiarii sumelor, în calitatea

lor de salariați, fiind aplicabile prevederile art. 41 din Legea nr. 94/1992.

Colegiul jurisdicțional, prin

sentința nr. 60/2002, în urma analizei expertizei invocate de contestatoare, a

admis excepția și a declinat competența de soluționare, în favoarea

Tribunalului Bistrița Năsăud, și constatând existența unui conflict negativ de

competență intervenit între instanțele jurisdicționale ale Curții de Conturi și

instanțele de judecată, a trimis cauza în vederea soluționării acestui

conflict, la Curtea Supremă de Justiție.

Colegiul jurisdicțional și-a motivat soluția de

necompetență materială, în sensul că recuperarea prejudiciului s-a început a se

face prin emiterea deciziilor de imputare, cu procedura prevăzută de art. 106

și art. 108 teza a II-a C. muncii, și nu prin sesizarea Colegiului

jurisdicțional, iar pe de altă parte, nici calitatea persoanelor nu este cea

prevăzută de art. 40 și 41 din Legea nr. 94/1992, adică să fie administrator,

gestionar sau contabil sau să fi participat la producerea unui prejudiciu unic,

alte persoane, decât cele pentru care legea cere îndeplinirea unei anume

funcții.

Curtea constată că este legal

învestită cu soluționarea acestui conflict negativ de competență, în sensul că

cele două sentințe sunt irevocabile, dar și potrivit art. 50 din Legea nr.

94/1992.

Examinând acest conflict negativ de

competență ivit între Tribunalul Bistrița Năsăud și Colegiul jurisdicțional

Bistrița Năsăud, Curtea va stabilică acest din urmă organ cu activitate

jurisdicțională, are competența să judece contestația.

Este stabilit prin actul de control

că prejudiciul este adus unității de conducătorul acesteia și împreună cu alte

persoane, angajate, care au primit drepturi salariale necuvenite.

De asemenea, este stabilit că pârâta

este o instituție publică din categoria celor care intră în competența de

control a Curții de Conturi, conform art. 18 din Legea nr. 94/1992.

În conformitate cu prevederile art.

41 din Legea nr. 94/1992, Colegiul jurisdicțional judecă în primă instanță,

contestațiile introduse împotriva actelor de imputație, de către

administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați

care au participat împreună cu aceștia, la producerea prejudiciului persoanelor

juridice prevăzute la art. 18, în legătură cu formarea, administrarea și întrebuințarea

resurselor financiare ale statului și ale sectorului public, precum și cu

gestionarea patrimoniului public și privat al statului și al unităților

administrativ-teritoriale.

În consecință, art. 41 derogă de la

dreptul comun – dar nu cu referire la condițiile de drept substanțial al

răspunderii materiale, la procedura emiterii deciziilor de imputare ori de

asumare a angajamentelor de plată, ci exclusiv la contestarea titlurilor

executorii emise pentru recuperarea prejudiciului, în sensul că prima instanță

nu este tribunalul, ci competența revine Colegiului jurisdicțional.

Astfel fiind, la speță, paguba

produsă este rezultatul activității necorespunzătoare a conducerii unității,

însă ea este alcătuită exclusiv din totalitatea sumelor necuvenite încasate de

contestator împreună și cu alți salariați, care au obligația să o acopere,

chiar dacă nu se află în culpă, obligație de restituire prevăzută de art. 106

C. muncii.

În conformitate cu considerentele

expuse și în baza art. 22 C. proc. civ. și art. 50 din Legea nr. 94/1992,

republicată, Curtea Supremă va stabili competența de soluționare a

contestației, în favoarea Colegiului jurisdicțional al Camerei de Conturi

Bistrița Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe D.M. și Spitalul Orășenesc Năsăud, în favoarea Colegiului

jurisdicțional al Camerei de Conturi Bistrița Năsăud.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2003.