ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1855/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin contestația formulată la data

de 24 iunie 2002 la Tribunalul Bistrița Năsăud, reclamanta B.M. a solicitat

anularea deciziei de imputare nr. 136/2002, emisă de directorul Spitalului

Orășenesc Năsăud, pentru suma de 4.754.703 lei reprezentând drepturi salariale

încasate necuvenit în perioada 1 iunie 2001 – 30 aprilie 2002.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin

sentința civilă nr. 368/F din 6 septembrie 2002, și-a declinat competența de

soluționare a contestației în favoarea Colegiului jurisdicțional de pe lângă

Camera de Conturi a județului Bistrița Năsăud, reținând că suma imputată

reprezintă drepturi salariale acordate greșit din vina conducerii spitalului,

împrejurare reținută în Raportul de control intermediar nr. 398/37 din 3 iunie

2002, întocmit de Direcția de Control Financiar Ulterior, de la Camera de

Conturi a județului Bistrița Năsăud, persoane care fac parte din categoria

celor enumerate la art. 41 din Legea nr. 94/1992, republicată, iar spitalul

este o instituție publică finanțată de la buget, astfel că se încadrează în

categoria persoanelor juridice supuse controlului și jurisdicției organelor din

sistemul Curții de Conturi.

Colegiul jurisdicțional de pe lângă

Camera de Conturi a județului Bistrița Năsăud, prin sentința nr. 45 din 22 octombrie

2002, și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud,

reținând că beneficiarii sumelor încasate necuvenit, contestatori ai deciziilor

de imputare emise în temeiul art. 106 și 108 C. muncii, în vigoare la data

respectivă, nu au calitatea cerută de prevederile art. 40 și 41 din Legea nr.

94/1992, republicată și nici nu au participat la producerea prejudiciului

împreună cu conducerea spitalului, vinovată de majorarea nelegală a salariilor

personalului.

Curtea constată că soluționarea

contestației este de competența Tribunalului Bistrița Năsăud, conform

prevederilor art. 2 lit. b

1

) C. proc. civ.

În conformitate cu dispozițiile art.

41 din Legea nr. 94/1992, sunt supuse judecării instanțelor Curții de Conturi,

contestațiile introduse împotriva actelor de imputație de către

administratorii, gestionarii, contabilii, precum și de către ceilalți salariați

care au participat împreună cu aceștia la producerea pagubelor cauzate

persoanelor juridice prevăzute în art. 18 din lege.

La stabilirea competenței materiale

a instanțelor Curții de Conturi, se constată că legea are în vedere atât

criteriul persoanei juridice controlate, indicate de dispozițiile art. 18-20

din Legea nr. 94/1992, cât și acela al calității persoanelor fizice

răspunzătoare. În ce privește calitatea persoanei fizice răspunzătoare,

potrivit dispozițiilor art. 40 și 41 din Legea nr. 94/1992, aceasta trebuie să

fie administrator, gestionar sau contabil al persoanei juridice supuse

controlului organelor Curții de Conturi, ceea ce nu este cazul în speță. Alte

persoane pot fi judecate de instanțele Curții de Conturi, numai dacă au

participat la producerea prejudiciului împreună cu administratorul, gestionarul

sau contabilul persoanei juridice controlate.

În cazul de față, decizia de imputare

s-a emis în sarcina unui simplu salariat, beneficiar al unor drepturi salariale

necuvenite, persoană care nu a participat în nici un mod la producerea

prejudiciului. Paguba a fost cauzată în patrimoniul spitalului, exclusiv din

culpa conducerii spitalului, care a majorat cu 10%, în mod nelegal, salariile

de încadrare unei părți din personal.

În ipoteza dată, actul de imputație

nu privește o persoană vizată prin art. 41 din Legea nr. 94/1992, astfel încât

competența de soluționare a contestației revine instanței care judecă litigiile

de muncă (tribunalul), întrucât dispozițiile de exceptare de la normele

dreptului comun limitează competența instanțelor Curții de Conturi, de judecare

a contestațiilor împotriva actelor de imputație, numai la situațiile indicate

în art. 41 din lege.

Întrucât nu sunt îndeplinite cerințele art. 41 din

Legea nr. 94/1992, contestația la decizia de imputație are natura juridică a

unui conflict de muncă și competența materială de soluționare a cauzei aparține

tribunalului.

Pe cale de consecință, în baza art.

2 lit. b

1

) C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 și urm. din

Legea nr. 168/1999, cauza va fi înaintată Tribunalului Bistrița Năsăud, secția

conflicte de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe B.M. și Spitalul Orășenesc Năsăud, în favoarea Tribunalului

Bistrița Năsăud.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.