CtEDO 14.02.2006 Auto

CASE OF CHRISTIAN DEMOCRATIC PEOPLE'S PARTY v. MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
14.02.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Preliminary objection rejected;Violation of Art. 11;Not necessary to examine under Art. 10;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CHRISTIAN DEMOCRATIC PEOPLE'S PARTY v. MOLDOVA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

Partidul solicitant, Partidul Popular Creștin Democrat („CDPP”), este un partid politic parlamentar din Republica Moldova care a fost în opoziție la momentul evenimentelor. Până la sfârșitul anului 2001, guvernul moldovenesc și-a făcut publică intenția de a face studiul limbii ruse obligatoriu în școli pentru copiii cu vârsta de șapte ani și peste 10 ani. Această inițiativă a provocat critici de la opoziție și a generat o dezbatere publică încălzită. 11. Pe 26 decembrie 2001, grupul parlamentar al CDPP a informat Consiliul Municipal Chișinău despre intenția sa de a organiza o întâlnire cu susținătorii săi la 9 ianuarie 2002, în Piața Grandei Adunări Naționale, în fața clădirilor guvernamentale. Acesta a declarat că reuniunea se referă la introducerea studiului obligatoriu al Rusiei în școli, care se bazează pe art. 22 din Legea privind statutul membrilor Parlamentului (a se vedea punctul 35 de mai jos) care, în conformitate cu CDPP, nu impune membrilor parlamentului să obțină autorizații prealabile pentru reuniuni cu susținătorii acestora. 12. Prin decizia din 3 ianuarie 2002, Consiliul Municipal a clasificat reuniunile care se desfășoară la 9 ianuarie 2002 ca „demonstrare” în sensul articolelor 4, 8, 12 și 13 din Legea Assemblerilor (a se vedea punctul 36 de mai jos) și a autorizat grupul parlamentar al CDPP să-l dețină în Piața Opera Națională. Acesta nu a dat niciun motiv pentru schimbarea locației. 13. Mai târziu, la 23 ianuarie 2002, Consiliul Municipal a adresat Ministerului Justiției o scrisoare, informand-o că există o discrepanță între dispozițiile statutului deputaților la Parlament și cele ale Legii Assemblerilor și că nu știa care să se aplice. Acesta a afirmat, printre altele, că o serie de avocați de reputație au susținut ideea că membrii CDPP din parlament au dreptul de a organiza reuniuni cu susținătorii lor în Piața Grandei Adunări Naționale fără a obține autorizații prealabile, în conformitate cu dispozițiile articolelor 22 și 23 din Legea privind statutul membrilor Parlamentului. Acesta a citat în acest sens opinia unui ombudsman care a considerat că, deoarece art. 23 din Legea privind statutul deputaților a proclamat dreptul de a ridica cereri la fața locului de acțiune de remediere a încălcării legii, membrii CDPP au dreptul de a ridica cererile de încetare a presupuselor încălcări referitoare la introducerea lecțiilor obligatorii ale Rusiei în fața clădirii guvernamentale, deoarece aceasta are și Ministerul Educației. În consecință, Consiliul Municipal a solicitat Ministerului Justiției să ceară Parlamentului o interpretare oficială a legislației în cauză. 14. La 26 ianuarie 2002, Consiliul municipal a emis o decizie care a declarat, printre altele: „având în vedere faptul că dispozițiile legislației interne sunt contradictorii în ceea ce privește demonstrațiile organizate de CDPP și că avizele experților juridici sunt contradictorii și ținând cont de impactul social considerabil al unei posibile decizii cu privire la această chestiune și de consecințele pe care le-ar putea implica, Consiliul municipal a solicitat oficial Ministerului Justiției să ceară Parlamentului o interpretare oficială și urgentă a legislației relevante. ... Decizia Consiliului Municipal din 3 ianuarie 2002 se suspendă până când Parlamentul își va da interpretarea oficială.” 15. Între timp, la 9 ianuarie 2002, grupul parlamentar al CDPP a organizat o reuniune în Piața Grandei Adunări Naționale, în fața sediului guvernului. De asemenea, a organizat reuniuni la 11, 13, 15, 16 și 17 ianuarie 2002. CDPP a informat Consiliul Municipal înainte de fiecare reuniune; totuși, nu a solicitat autorizarea în conformitate cu Legea Assemblerilor. 16. La 14 ianuarie 2002, Ministerul Justiției a eliberat un avertisment oficial pentru CDPP în conformitate cu art. 27 din părți și cu alte legi privind organizațiile sociopolitice (a se vedea punctul 37 de mai jos). Acesta a afirmat, printre altele, că CDPP a încălcat dispozițiile articolului 6 din Legea Assemblelor prin organizarea de demonstrații în Piața Marei Adunări Naționale la 9, 10, 11 și 13 ianuarie 2002, în ciuda autorizației emise de Consiliul Municipal, care a acordat permisiunea unei demonstrații numai la 9 ianuarie 2002 în Piața Națională a Opera. Acesta a solicitat o întrerupere imediată a reuniunilor, considerată ilegală și neconstituțională și care a susținut că nu au fost întâlniri cu alegătorii în sensul Legii privind statutul deputați al Parlamentului, ci demonstrații care intră în temeiul Legii Assemblerilor. Acesta a solicitat CDPP o explicație scrisă în termen de trei zile și a avertizat că, în cazul în care nu se respectă avertismentul, Ministerul va impune o interdicție temporară (suspendarea activitateii) asupra activităților părții în conformitate cu art. 29 din Legea privind organizațiile socio-politice (a se vedea punctul 37 de mai jos). 17. La 17 ianuarie 2002, președintele CDPP a scris Ministerului Justiției o scrisoare în care a declarat că reuniunile nu au fost organizate de CDPP, ci de membrii grupului său parlamentar, și că, prin urmare, membrii în cauză au fost responsabili și nu partidului. De asemenea, el s-a bazat pe art. 22 din Legea privind statutul membrilor Parlamentului, susținând că aceasta este o lege foarte specifică, aplicabilă reuniunilor dintre membrii parlamentului și alegătorii, în timp ce Legea Assembleilor este de natură generală. El a susținut în cele din urmă că interdicția amenințată asupra activităților partidului ar constitui o măsură politică luată de Partidul Comunist pentru a reprima opoziția. 18. La 18 ianuarie 2002, Ministerul Justiției a emis o decizie care impune o interdicție de o lună asupra activităților CDPP, în conformitate cu art. 29 din Părțile și alte organizații sociopolitice Lege 19. Măsura a fost impusă pe baza organizației de către CDPP de demonstrații neautorizate la 9, 10, 11, 13, 15, 16 și 17 ianuarie 2002. 20. Ministerul Justiției a respins argumentul liderului CDPP că partidul nu ar putea fi responsabil și a afirmat, printre altele, că reuniunile organizate de CDPP la datele de mai sus au fost, de fapt, demonstrații și marșuri și, prin urmare, au intrat în domeniul de aplicare al Legii Adunărilor, în loc de Legea privind statutul deputaților Parlamentului, astfel cum a afirmat CDPP. 21. Conform deciziei, CDPP a încălcat dispozițiile art. 5, 6, 7, 8, 9 și 11 din Legea Assemblelor prin nu obținerea unei autorizații prealabile de la Consiliul Municipal pentru a efectua demonstrații și prin blocarea autostrăzii publice. 22. Participarea minorilor la demonstrațiile CDPP a fost încălcarea articolului 15 din Convenția internațională privind drepturile copilului (a se vedea punctul 38 de mai jos), art. 13 alineatul (3) din Legea privind protecția copiilor (a se vedea punctul 39 de mai jos) și art. 56 litera (g) din Legea privind educația (a se vedea punctul 40 de mai jos). 23. Acțiunea CDPP a dezvăluit, de asemenea, o încălcare a articolelor 27 și 29 din părți și a altor organizații sociopolitice (a se vedea punctul 37 mai jos), a se vedea art. 15 alineatele (1) și (2) din Legea privind statutul membrilor Parlamentului (a se vedea punctul 35 mai jos) și a articolului 32 din Constituție (a se vedea punctul 34 mai jos). Folosirea unor sloganuri cum ar fi „Aș prefera să fiu mort decât un comunist” (Mai bine mort decat comunist) ar putea fi interpretată ca un apel la violență publică și un act care subminează ordinea juridică și constituțională. 24. La 24 ianuarie 2002, CDPP a contestat decizia Ministerului Justiției susținând, printre altele, că reuniunile au fost întruniri cu alegătorii în sensul Legii privind statutul membrilor Parlamentului, și nu reuniunile care intră în domeniul de aplicare al Legii Adunărilor. 25. La 8 februarie 2002, Ministerul Justiției a emis o decizie de ridicare a interdicției temporare impuse CDPP activităților, subliniind faptul că CDPP a încălcat toate legile menționate în decizia din 18 ianuarie 2002 și că interdicția temporară a fost necesară și justificată. Cu toate acestea, după o anchetă a Secretarului General al Consiliului Europei în temeiul articolului 52 din Convenție și având în vedere viitoarele alegeri locale, CDPP a fost autorizat să își relueze activitățile.Decizia din 8 februarie 2002 nu a anulat totuși decizia din 18 ianuarie 2002. 26. La 7 martie 2002, Curtea de Apel a constatat în favoarea Ministerului Justiției și a hotărât că decizia din 18 ianuarie 2002 a fost legală și a respins argumentul CDPP că partidul nu poate fi considerat responsabil pentru acțiunile membrilor săi, și anume grupul său parlamentar. Acesta a constatat că reuniunile organizate de CDPP au fost, de fapt, demonstrații, întâlniri și marșe care au căzut în conformitate cu dispozițiile Actului Assemblelor, și nu întâlniri cu alegătorii. Chiar și presupunând că reuniunile au fost destinate ca reuniuni cu alegătorii, au luat treptat natura demonstrațiilor și, prin urmare, CDPP are nevoie de autorizație pentru a le organiza. De asemenea, a declarat că, ca urmare a demonstrațiilor, compania de transport public a suferit pierderi de 12.133 lei moldoveni (MDL) (echivalentul de 1.050 euro (EUR) la momentul respectiv). Participarea minorilor la manifestații a fost în încălcarea Convenției Internaționale privind Drepturile Copilului, a Legii privind Protecția Copilului și a Legii Educației. 27. La 17 mai 2002, un comitet al Curții Supreme de Justiție și-a pronunțat hotărârea, în care a respins recursul depus de CDPP. Acesta a susținut argumentele Curții de Apel și a constatat, printre altele, că, având în vedere că manifestațiile organizate de CDPP au fost ilegale, sancțiunile impuse acesteia nu au fost disproporționate. De asemenea, Comisia a afirmat că, în orice caz, decizia Ministerului Justiției nu a avut niciun efect negativ asupra CDPP, deoarece nu a fost pusă în aplicare, conturile CDPP nu au fost înghețate și partea ar putea continua activitățile sale neîntrerupte. 29. Ministerul Justiției nu a răspuns la cererea Consiliului Municipal din 23 ianuarie 2002 de interpretare a legii și nu a adresat nici o cerere Parlamentului. Cu toate acestea, la 21 februarie 2002, guvernul a depus o cerere la Curtea Supremă de Justiție, între altele, de a declara demonstrațiile organizate de CDPP ilegal și de a ordona încetarea acestora. 30. La 25 februarie 2002, Curtea Supremă de Justiție a decis în favoarea guvernului și a declarat reuniunile ilegale. Acesta a afirmat, printre altele: „Chiar dacă cineva ar putea accepta că CDPP avea intenția inițială de a organiza întâlniri cu susținătorii săi, aceste întâlniri au luat mai târziu caracterul demonstrațiilor, marșurilor, procesiunilor și al piquetului, care intră în conformitate cu dispozițiile Actului Assemblelor. În aceste circumstanțe, liderii CDPP au fost obligați să respecte dispozițiile Legii Adunărilor ...” 31. La 15 martie 2002, CDPP a apelat. 32. Curtea Supremă de Justiție a respins recursul și hotărârea din 25 februarie 2002 a devenit finală. 33. În cadrul prezentei proceduri în fața Curții, Guvernul a prezentat o videoclip cu imagini de reuniuni organizate de deputații CDPP la 15, 16, 17 și 18 ianuarie 2002. Adunările s-au desfășurat în Piața Grandei Adunări Naționale, într-o zonă pietonală, în fața clădirilor guvernamentale. Participanții au apărut la numărul mai multor sute și au inclus persoane de vârstă diferită, de la școli la pensionari. Potrivit timpului afișat pe imagini, reuniunile au început la ora 1 p.m. și au durat aproximativ două ore. Diferite personalități au făcut discursuri critice pentru Partidul Comunist de guvernare, guvernul și politica sa. Se pare din video că traficul nu a fost perturbat ca urmare a întâlnirilor desfășurate la aceste date, și nu se pot vedea semne de violență. “Anthemul Layabout” (Imnul Golanilor – un cântec care a fost originat în demonstrațiile studentului din 1990 București) a fost jucat frecvent. Corul cântecului avea următoarea expresie: „Aș prefera să fiu un trădător decât un trădător (Mai bine haimana, decădător) Aș prefera să fiu un hooligan decât un dictator (Mai bine huligan, decât dictator) Aș prefera să fiu un laic decât un activist (Mai bine golan, decât activist) Aș prefera să fiu mort decât un comunist (Mai bine mort, decât comunist).” 34. art. 32 din Constituția Republicii Moldova citește după cum urmează: „3. Negarea și difamarea statului și a poporului, incitarea la război de agresiune, incitarea la ură pe motive etnice, raciale sau religioase, incitarea la discriminare, separatism teritorial sau violență publică, precum și alte acte care subminează ordinea constituțională sunt interzise și sunt pedepsite în temeiul legii.” 35. Dispozițiile relevante ale Legii privind statutul membrilor Parlamentului din 7 aprilie 1994 prevăd: „(1) Membrii parlamentului sunt obligați să respecte strict Constituția, legile și regulile morale și etice. (2) Membrii parlamentului au datoria de a fi de încredere și de a contribui prin propriul lor exemplu la consolidarea disciplinei de stat, la îndeplinirea obligațiilor civile, la protecția drepturilor omului și la respectarea legii. (3) Infracțiunile presupuse ale normelor de etică de către membrii parlamentului sunt examinate de Comisia Parlamentară pentru Afaceri Juridice, Nominare și Imunitate.” „Autoritățile locale furnizează membrilor parlamentului toate asistența necesară pentru organizarea lucrărilor lor cu alegătorii. La 26 iulie 2002, secțiunea 22 alineatele (3) a fost modificată după cum urmează: „Autoritățile locale furnizează membrilor parlamentului asistența necesară pentru organizarea lucrărilor lor cu alegători. În acest scop, ei [autoritățile locale] asigură accesul la clădiri sau alte locuri publice, furnizează echipamente și orice informații necesare și informează alegătorii în timp util cu privire la locul și la momentul întâlnirilor cu membrii parlamentului.” La 26 iulie 2002, a fost introdus un nou articol 22 alineatul (1): „Deputații parlamentului au dreptul de a organiza demonstrații, reuniuni, procesiuni și alte reuniuni pașnice în conformitate cu Legea Assemblelor.” (1) Deputații parlamentului, în calitate de reprezentanți ai puterii legislative supre, au dreptul de a ridica cereri la fața locului pentru a remedia încălcarea legii ...” 36. Dispozițiile relevante ale Actului de adunări din 21 iunie 1995 se citesc după cum urmează: „Asamblele pot fi desfășurate numai după ce organizatorii au notificat consiliul local.” (1) Adunările se desfășoară în mod pașnic, fără niciun fel de arme, și se asigură protecția participanților și a mediului, fără a impune utilizarea normală a autostrăzilor publice, traficului rutier și exploatarea întreprinderilor economice și fără a degenera în acte de violență capabile să pună în pericol ordinul public și integritatea fizică a persoanelor sau a proprietăților lor.” La 26 iulie 2002, se adaugă următoarea dispoziție: „(2) Învățătorii sau alți membri ai personalului școlar nu implică studenți în assemblări neautorizate.” (c) Asamblele sunt suspendate în următoarele circumstanțe: (a) negarea și defamarea statului și a poporului; (b) incitarea la război de agresi și incitare a ură asupra găzilor; (curilor); (2) Se interzice conducerea unei adunări în clădirile autorităților publice, autorităților locale, birourile procurorilor, instanțelor sau companiilor cu securitate armată. (3) Este interzis să desfășoară reuniuni: (a) în termen de cincizeci de metri de clădirea parlamentului, reședința Președintelui Moldovei, sediul guvernului, Curtea Constituțională și Curții Supreme de Justiție; (b) în termen de 25 de metri de clădirile autorității administrative centrale, autoritățile publice locale, instanțele, birourile procurorilor, secțiile de poliție, închisorii și instituțiile de reabilitare socială, instalațiile militare, stațiile ferate, aeroporturile, spitalele, companiile care utilizează echipamente și utilaje periculoase și instituțiile diplomatice. (4) Se garantează accesul liber la instituțiile enumerate în subsecțiunea (3). (5) Autoritățile publice locale pot, în cazul în care organizatorii sunt de acord, să stabilească locuri sau clădiri pentru adunări permanente.” „Data și ora adunării sunt convenite de organizatorul și de consiliul local al orașului, orașului sau satului.”” (1) Până la 15 zile înainte de data adunării, organizatorul transmite o notificare Consiliului Municipal, al cărui specimen este prevăzut în anexă care face parte integrantă a prezentului Act. (2) Notificarea anterioară indică: (a) numele organizatorului adunării și scopul adunării; (b) data, ora de pornire și ora de terminare a adunării; (c) locația adunării și rutele de acces și de returnare; (d) modul în care se va desfășura adunarea; (e) numărul aproximat de participanți; (f) persoanele care trebuie să asigure și să răspundă pentru buna conducere a adunării; (g) serviciile organizatorului adunării solicită Consiliului Municipal să furnizeze. (3) În cazul în care această situație este necesară, Consiliul Municipal poate modifica anumite aspecte ale notificării anterioare cu acordul organizatorului adunării.” (2) Atunci când notificarea anterioară este luată în considerare la o reuniune ordinară sau extraordinară a Consiliului Municipal, discuția se ocupă de formularul, calendarul, locația și alte condiții pentru desfășurarea adunării și decizia luată ține seama de situația specifică.” 37. Părțile relevante ale părților și altor organizații socio-politice Legea din 17 septembrie 1991 prevede: „... În cazul în care încălcarea statutului sau a legii sunt descoperite în activitățile unei părți sau a unei organizații sociopolitice, Ministerul Justiției își avertizează în scris liderii, solicitând ca încălcările să fie remediate într-un termen fix.” „Ministrul Justiției impune interdicția temporară asupra activităților unei părți sau a unei organizații sociopolitice care încălcă dispozițiile Constituției sau ale prezentului Act sau care nu respectă un avertisment” La 21 noiembrie 2003, prezentul alineat a fost modificat după cum urmează: „Ministrul Justiției impune interdicția temporară asupra activităților unui partid sau a unei organizații sociopolitice care încălcă dispozițiile Constituției. În acest caz, Ministerul Justiției informează în scris liderul partidului cu privire la încălcarea legii care au avut loc și va stabili un termen de acțiune pentru remedierea acestora. În cadrul campaniilor electorale, activitățile părților și alte organizații sociopolitice pot fi suspendate numai de Curtea Supremă de Justiție. În timpul interzicerii temporare, partidul este interzis să utilizeze mass-media, să difuzeze propagande și publicitate, să efectueze tranzacții bancare sau alte operațiuni în ceea ce privește activele sale și să participe la alegeri. Odată ce toate încălcările legii au fost remediate, partidul informează Ministerul Justiției, care ridică interdicția temporară în termen de cinci zile. Activitățile partidului sau ale altor organizații sociopolitice pot fi suspendate pentru o perioadă de până la șase luni. În cazul în care încălcările legii nu sunt remediate, activitățile sale pot fi suspendate pentru o perioadă de un an.” 38. Dispozițiile relevante ale Convenției Internaționale privind Drepturile Copilului din 20 noiembrie 1989 se citesc după cum urmează: „1. Statele părți recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere și la libertatea de reuniune pașnică. Nu se pot pune restricții asupra exercitării acestor drepturi, altele decât cele impuse în conformitate cu legea și care sunt necesare într-o societate democratică în interesul securității naționale sau al siguranței publice, al ordinului public, al protecției sănătății publice sau morale sau al protecției drepturilor și libertăților altora.” 39. Partele relevante ale Legii privind protecția copiilor din 15 decembrie 1994 prevăd: „(1) Copiii au dreptul la aderarea organizațiilor neguvernamentale în conformitate cu legea. (2) Statul trebuie să ofere asistență financiară organizațiilor neguvernamentale copiilor, să pună la dispoziția acestora sediile și să le ofere stimulente fiscale. (3) Implicarea copiilor în politică și aparținerea acestora la partide politice este interzisă.” 40. Partele relevante din Legea Educației din 21 iulie 1995 menționează: „Va fi datoria profesorilor: ... (g) să nu implice copiii în acțiunile de stradă (ședințe, demonstrații, picketing, etc.)” 41. Partea relevantă a Codului de infracțiuni administrative din 29 martie 1985 se citește după cum urmează: „2. Organizarea și organizarea unei adunări fără notificare prealabilă a Consiliului Municipal sau fără autorizare a Consiliului, sau în încălcarea condițiilor (maner, loc, ora) privind desfășurarea reuniunilor indicate în autorizație se pedepsește cu o amendă care va fi impusă organizatorilor (conducătorilor) adunării într-o sumă egală cu între zece și douăzeci și cinci de ori salariul lunar minim. ... ... Participarea activă la o adunare menționată la alineatul (2) din prezentul articol este pedepsită cu o amendă într-o sumă între 180 MDL și 450 MDL.” La 26 iulie 2002, a fost adăugată următoarea dispoziție în Codul: „7. Participarea copiilor la adunări neautorizate este pedepsită cu o amendă între 180 MDL și 360 MDL.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-03-27
0,96
CASE OF ROSCA, SECAREANU AND OTHERS v. MOLDOVA
(“the Government”) were represented by their Agent at the time, Mr V. Pârlog. 3. The applicants alleged, in particular, that their right to freedom of assembly had been violated as a result of sanctions imposed on them for organising and/or
CtEDO 2010-02-02
0,94
CASE OF CHRISTIAN DEMOCRATIC PEOPLE'S PARTY v. MOLDOVA (No. 2)
5. The Christian Democratic People’s Party (“the CDPP”) is a political party in the Republic of Moldova which was represented in Parliament and was in opposition at the time of the events. 6. On 3 December 2003 the applicant party applied t
CtEDO 2006-02-14
0,94
CASE OF CHRISTIAN DEMOCRATIC PEOPLE'S PARTY v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
9. Spre sfârşitul anului 2001, Guvernul Republicii Moldova a făcut publică intenţia sa de a introduce în şcoli studierea obligatorie a limbii ruse pentru copiii cu vârsta de şapte ani şi mai mult. 10. Iniţiativa de mai sus a generat critici
CtEDO 2006-02-14
0,93
CHRISTIAN DEMOCRATIC PEOPLE'S PARTY v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
t adunarea care urma să aibă loc la 9 ianuarie 2002 drept o „demonstraţie” în sensul articolelor 4, 8, 12 şi 13 ale Legii cu privire la organizarea şi desfăşurarea întrunirilor (a se vedea paragraful 36 de mai jos) şi a autorizat grupul par
CtEDO 2005-03-22
0,93
CHRISTIAN DEMOCRATIC PEOPLE'S PARTY v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
, aşa cum au fost prezentate de părţi, pot fi rezumate în felul următor. 1. Contextul cauzei Spre sfârşitul anului 2001, Guvernul Republicii Moldova a făcut publică intenţia sa de a introduce în şcoli studierea obligatorie a limbii ruse pen
Sursă