CtEDO 27.04.2006 Auto

CASE OF BENEDEJCIC AND TRATNIK v. SLOVENIA

RESPONDENT
SVN
HOTĂRÂRE
27.04.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Violation of Art. 13;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - Convention proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF BENEDEJCIC AND TRATNIK v. SLOVENIA (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA TERZĂ CAUZĂ DE BENEDEJČIČ ȘI TRATNIK c. SLOVENIA (Derogare nr. 39178/02) HOTĂRÂREA STASBOURG 27 aprilie 2006 FINAL 27/07/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Acesta poate fi supus unei revizuiri editoriale. În cazul Benedejčič și Tratnik c. Slovenia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A treia), ședința în calitate de Cameră compusă din: Președintele Hedigan B.M. Zupančič Caflisch Zagrebelsky Myjer David Thór Björgvinsson, dna Ziemele, judecători și dl V. Berger, grefierul Secțiunii Hotărât în privat la 6 aprilie 2006, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 39178/02) împotriva Republicii Sloveniei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți sloveni, dna Štefka Benedejčič și dna Jožefa Tratnik („reclamanții”), la 22 octombrie 2002. Reclamanții au fost reprezentați de avocații Verstovšek. Guvernul sloven (“Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl L. Bembič, Procuror General de Stat. Reclamanții au susținut, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, că durata procedurii în fața instanțelor interne la care erau părți era excesivă și, în principiu, s-au plâns, de asemenea, de lipsa unui remediu intern eficace în ceea ce privește lungimea excesivă a procedurii (art. 13 din Convenție). La 15 septembrie 2004, Curtea a hotărât să comunice plângerile privind durata procedurii și lipsa de remedii în acest sens către Guvern. În aplicarea articolului 29 § 3 din Convenție, a hotărât să examineze meritele cererii în același timp cu admisibilitatea sa. Reclamanții s-au născut în 1913 și, respectiv, 1919 și trăiesc în Šentjur și, respectiv, Pečovnik. La 22 martie 1996, reclamanții au instituit proceduri civile împotriva nepoata surorii lor, E. L., în Curtea de District Celje (Okrožno sodišče v Celju), depunând invaliditatea testamentului scris al surorii lor și căutând o recuperare a sumei de 1 786 000 de tolari sloveni (aproximativ 7 450 euro). Între 29 august 1997 și 25 octombrie 2002, reclamantul a depus opt observații scrise preliminare. La 28 septembrie 2001 și 7 februarie 2002 au solicitat să se stabilească o dată pentru o audiere. Dintre cele șase audieri care au avut loc între 4 septembrie 1997 și 21 noiembrie 2002, niciunul nu a fost prejudiciat la cererea reclamanților. În timpul procedurii, instanța a desemnat un grafolog și un expert financiar. De asemenea, a făcut mai multe anchete privind o situație financiară a soției reclamanților decedate și a examinat al doilea reclamant la domiciliul ei și primul reclamant la Home pentru Eldery. În ultima ședință, instanța a hotărât să pronunțe o hotărâre scrisă. Hotărârea, respingând cererea reclamanților, a fost transmisă la reclamanții la 23 ianuarie 2003. La 31 ianuarie 2003, reclamanții au apelat la Curtea Superioră Celje (Višje sodišče/ Celju ). E. L. apelare încrucișată. La 30 septembrie 2004, instanța a respins ambele apeluri. Hotărârea a fost judecat la reclamanții la 13 octombrie 2004. La 11 noiembrie 2004, reclamanții au depus un recurs asupra punctelor de drept la Curtea Supremă (Vrhovno sodišče La 16 februarie 2006, instanța a respins recursul reclamantului.Decizia a fost depusă în fața reclamantului la 17 martie 2006. Reclamanții se plângeau de lungimea excesivă a procedurii, care se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care spune după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 10. În principiu, reclamanții se plângeau în continuare că măsurile de remediere disponibile pentru procedurile juridice excesive în Slovenia nu erau eficiente. art. 13 din Convenție se citește după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” Reclamanții au contestat acest argument, susținând că căile de recurs disponibile nu au fost eficiente. 13. Curtea constată că prezenta cerere este similară cu cauzele Belinger și Lukenda Belinger c. Slovenia (dec.), nr. 42320/98, 2 octombrie 2001, și Lukenda c. Slovenia , nr. 23032/02, 6 octombrie 2005). În aceste cazuri, Curtea a respins obiecția Guvernului de a nu epuiza recours interne, deoarece a constatat că remediile legale de la dispunerea reclamanților nu au fost eficiente. Curtea reamintește concluziile sale în Lukenda Hotărârea că încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil reprezintă o problemă sistemică care rezultă din legislația inadecvată și din ineficiența administrației justiției. 14. În ceea ce privește cazul instant, Curtea constată că Guvernul nu a prezentat argumente convingătoare care ar fi obligat Curții să-l distingă de jurisprudența sa stabilită. 15. În plus, Curtea constată că cererea nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, nici nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început la 22 martie 1996, în ziua în care reclamanții au inițiat proceduri cu Curtea de District Celje și s-a încheiat la 17 martie 2006, în ziua în care decizia Curții Supreme a fost notificată reclamantului. Perioada relevantă a durat, prin urmare, aproximativ zece ani pentru trei niveluri de jurisdicție. 17. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 18. Având în vedere toate documentele care i-au fost prezentate și având în vedere jurisprudența sa în cauză, Curtea consideră că, în cazul instantanei, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerințele de „tempo rațional”. Prin urmare, s-a încălcat art. 6 § 1. Curtea reiterează că art. 13 garantează o soluție eficace în fața unei autorități naționale pentru o presupusă încălcare a cerinței în temeiul articolului 6 § 1 pentru a auzi un caz într-un termen rezonabil (a se vedea Kudła c. Polonia [GC], nr. 30210/96, § 156, CEDH 2000-XI). În consecință, Curtea consideră că, în acest caz, s-a constatat o încălcare a articolului 13 din cauza lipsei de remediere în temeiul legislației interne, prin care reclamanții ar fi putut obține o hotărâre care susține dreptul de a-și auzi cazul într-un termen rezonabil, astfel cum se prevede la art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 21. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltelor Părți contractante în cauză permite să se facă numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să se satisfacă doar părții vătămate.” Daune 22. Fiecare dintre reclamanții a solicitat 10 000 de euro (EUR) în ceea ce privește prejudiciile morale. 23. Guvernul a contestat cererea. 24. Tribunalul consideră că reclamanții trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Decizie pe o bază echitabilă, acordă fiecăruia dintre solicitanți 6,400 EUR sub acest cap. Costuri și cheltuieli 25. Reclamanții au solicitat, de asemenea, aproximativ 2.160 EUR pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții. 26. Guvernul a susținut că reclamația este prea ridicată. 27. Potrivit jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la rambursarea costurilor și cheltuielilor sale numai în măsura în care s-a demonstrat că acestea au fost suportate de fapt și neapărat și au fost rezonabile în ceea ce privește cuantitatea. Curtea constată, de asemenea, că avocații reclamanților, care au reprezentat, de asemenea, reclamantul din Lukenda (citat mai sus), au depus aproape 400 Cererea care, în afară de fapte, este în esență aceeași ca aceasta. Prin urmare, în acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa și criteriile de mai sus, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea cererilor a sumei de 1000 EUR pentru acțiunea în fața Curții. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că a existat o încălcare a articolului 13 din Convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească fiecare dintre reclamanții, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 6 400 EUR (seize mii patru sute de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și reclamanților în comun 1000 EUR (o mie de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 aprilie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Vincent Berger John Hedigan Președintele grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă