ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1455/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul Brașov la data de 27 iulie 2011 sub nr.

9878/62/2011, reclamantul P.G. a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M.

C.F.R. M. SA și S.N.T.F.M. C.F.R. M. sucursala Moldova, solicitând instanței ca

prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâtelor, în

solidar, la plata diferenței de drepturi salariale aferente perioadei iulie

2008 și până la data concedierii, diferențe determinate de baza de calcul

diferită a salariului minim brut pe unitate conținută de contractul colectiv de

muncă unic pe ramura de transporturi.

În expunerea de

motive reclamantul a arătat, în fapt, că a avut calitatea de salariat al

pârâtelor și și-a desfășurat activitatea pe raza S.N.T.F.M. C.F.R. M. sucursala

Galați, în prezent sucursala Moldova, până la data de 12 martie 2010, când

contractul individual de muncă i-a încetat ca urmare a concedierii colective,

iar cele două pârâte nu și-au îndeplinit obligațiile privind plata la zi a

tuturor drepturilor salariale, astfel cum erau prevăzute în contractul colectiv

la nivel de unitate și de ramură.

Prin sentința civilă

nr. 1299/ M din 7 octombrie 2011, Tribunalul Brașov a admis excepția de

necompetență teritorială a acestei instanțe și a declinat competența în

favoarea Tribunalului Galați.

Pentru a hotărî

astfel, instanța inițial învestită a reținut că, potrivit dispozițiilor art.

210 din Legea nr. 62/2011, cererile referitoare la soluționarea conflictelor

individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei

circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Cum competența

teritorială în materia litigiilor de muncă, are caracter special și absolut,

iar reclamantul are domiciliul în Galați, astfel după cum rezultă din copia

cărții de identitate a acestuia, iar locul de muncă a fost tot în Galați, după

cum reiese din copia cărții de muncă depusă la dosar, s-a constatat că niciunul

dintre aceste locuri nu atrage competența teritorială a Tribunalului Brașov.

Învestit prin

declinare, Tribunalul Galați a pronunțat sentința civilă nr. 21 din 09 ianuarie

2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența de soluționare a

cauzei în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul Brașov și, constatând

ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de

Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî

astfel, această din urmă instanță a reținut că înscrisul în baza căruia

Tribunalul Brașov și-a declinat competența de soluționare a cauzei este copia

cărții de identitate în care reclamantul figurează cu domiciliul în Galați.

Termenul de valabilitate a actului de identitate a expirat însă la data de 20

septembrie 2008, anterior introducerii cererii, iar la data sesizării

instanței, reclamantul deținea cartea de identitate în care figurează cu domiciliul

în Brașov, acesta fiind și domiciliul său efectiv.

În ceea ce privește

locul de muncă, s-a reținut că acesta nu se află pe raza Galați, deoarece

raporturile de muncă au încetat la data de 12 martie 2010, așa cum rezultă din

decizia de concediere.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Potrivit art. 269 C.

muncii, cererile referitoare la cauzele având ca obiect judecarea conflictelor

de muncă se adresează instanței competente în a cărei circumscripție își are

domiciliul reclamantul.

Or, în prezenta

cauză, ce are ca obiect un litigiu de muncă, domiciliul reclamantului este în

județul Brașov, așa cum rezultă din copia cărții sale de identitate emisă la

data de 27 august 2008.

Totodată, se constată

că și prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 iulie 2011

pe rolul Tribunalului Brașov, reclamantul și-a indicat același domiciliu, care

este și domiciliul său efectiv.

Pentru considerentele

arătate, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., se constată că instanța

competentă teritorial să judece pricina este Tribunalul Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2012.