ÎCCJ, Secția I civilă

Asupra cauzei

de față, constată următoarele: în drept, potrivit dispozițiilor art. 19 alin.

(2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 71/2011,

începând cu data de 1 octombrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție este organizată

în 4 secții: secția

I

civilă, secția a II-a civilă, secția

penală și secția de contencios administrativ și fiscal, 4 complete de 5 judecători

și secțiile unite, cu competență proprie.

În lipsa unor

norme de competență materială (care nu se confundă cu normele de organizare judiciară)

prin care să se statueze în sensul că doar anumite categorii de cauze ar fi date

în competența uneia dintre secțiile civile care funcționează la nivelul aceleiași

instanțe, sintagma cu competență proprie prevăzută de dispoziția legală menționată

distinge, în mod evident, între competențele proprii și comune ale celor două secții

civile și competențele celorlalte secții ale instanței supreme, precum și competența

completelor de 5 judecători.

Alocarea unor

competențe, specializate, distinct de competențele comune, completelor de judecată

ce funcționează la nivelul celor două secții civile, începând cu data de 1 octombrie

2011 și până la 1 ianuarie 2012 (termen prelungit succesiv până la data de 13 aprilie

2012 și mai apoi, pentru viitor, fără termen) s-a realizat prin Hotărârea nr. 10

din 22 septembrie 2011 a Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

Potrivit Anexei

1 a hotărârii menționate, în cadrul secției

I

civile funcționează

complete specializate pentru soluționarea dosarelor având ca obiect cererile formulate

în materia Legii nr. 10/2001, în materia revendicării și în materia exproprierii,

dintre care două complete specializate și în soluționarea dosarelor având ca obiect

cererile în materia proprietății intelectuale.

Prin aceeași hotărâre

a Colegiului de conducere, s-a stabilit că restul dosarelor civile înregistrate

după data de 1 octombrie 2011, cu excepția celor date în competența completelor

specializate care funcționează la nivelul secției a Il-a civilă, având diverse obiecte

identificate în Nomenclatoarele de obiecte, se împart între cele două secții civile

ale instanței supreme, în proporție de ½ pentru fiecare dintre acestea, prin

utilizarea aplicației ECRIS.

În speța supusă

analizei, se constată că obiectul dosarului, respectiv „Legea nr. 248/2005",

nu se circumscrie competențelor specializate alocate completelor de judecată ale

secției

I

civile și nici competențelor specializate alocate

completelor de judecată ce funcționează la nivelul secției a Il-a civile, ci se

circumscrie în sfera competențelor comune, alocate completelor de judecată de la

nivelul ambelor secții civile.

Se constată însă

că dosarul a fost repartizat aleatoriu spre soluționare secției a II-a civile, prin

intermediul aplicației ECRIS - bifa repartizare între secții, repartizarea efectuându-se

în considerarea competențelor comune alocate completelor de judecată de la nivelul

acestei secții și nu a competențelor specializate.

Prin urmare, competența

soluționării prezentului dosar aparținea completului învestit inițial cu judecata

sa.

Așa fiind, cum

completul de judecată al secției a II-a civile a fost desemnat să judece cauza în

concordanță cu prevederile Hotărârii nr. 10 din 22 septembrie 2011 a Colegiului

de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul urmează a fi scos

de pe rolul secției

I

civile și trimis, spre competentă

soluționare, secției a II-a civile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E:

Scoate de pe rol cauza având ca obiect

recursul declarat de reclamanta Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea

Bazelor de Date din Ministerul Administrației și Internelor București împotriva

deciziei nr. 1 din 30 ianuarie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția

I c

ivilă și o trimite, spre competentă soluționare, secției a

II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

17 ianuarie 2013.