ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la

data de 23 decembrie 2005, reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâtul

S.S.P.R., solicitând obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia

de preschimbarea certificatului de revoluționar în conformitate cu dispozițiile

Legii nr. 341/2004, fără să aducă atingere calității sale de Luptător remarcat

prin fapte deosebite atestată de Certificatul de revoluționar eliberat în baza

Legii nr. 42/1990, precum și de Brevetul emis prin decret de către Președintele

României.

În motivarea acțiunii

reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de

revoluționar și avizul reactualizat, însă i s-a comunicat lipsa unor documente

– probe conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Reclamantul a formulat

contestație împotriva acestei înștiințări, pârâtul refuzând să-i rezolve

pozitiv cererea.

Reclamantul se consideră

îndreptățit la preschimbarea certificatului de revoluționar, întrucât nu este

vinovat de dispariția dosarelor, fiind beneficiarul unui drept câștigat.

În susținerea acțiunii,

reclamantul a depus la dosar acte și a ridicat excepția de

neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) și art. 10 alin. (2) din

Legea nr. 341/2004, excepție pe care nu a mai susținut-o având în vedere

hotărârea Curții Constituționale pe acest aspect.

Pârâtul a formulat

întâmpinare, prin care a ridicat excepțiile:

prevederile art. 164 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere numărul mare de

acțiuni depuse cu același obiect, la aceeași instanță;

întrucât cererea reclamantului de a i se recunoaște dreptul de a beneficia de

preschimbarea certificatului, fără a i se aduce atingere calității sale de

luptător remarcat prin fapte dovedite, este contrară legii, procedura de

preschimbare a certificatelor efectuându-se numai în conformitate cu art. 5

alin. (4) din Legea nr. 341/2004, art. 12 alin. (1) și (2) din H.G. nr.

1412/2004;

avându-se în vedere faptul că O.U.G. nr. 182/2005 prorogă termenul de

preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de revoluționari până la

data de 23 octombrie 2006, inclusiv, iar contestațiile se formulează potrivit

art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și art. 20 din H.G. nr. 1412/2004 la Comisia Parlam entară a Revoluționarilor din Decembrie 1989.

Pe fondul cauzei, pârâtul a

solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, preschimbarea certificatelor de

revoluționar realizându-se numai urmând procedura prevăzută de Legea nr.

341/2004.

Curtea de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr.

1213 din 29 mai 2006 a respins excepția de conexitate formulată de pârât ca

neîntemeiată. A respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului M.A.

Pentru a se pronunța astfel prima

instanță a reținut următoarele:

Cu privire la excepția de

conexitate invocată a reținut că nu sunt întrunite dispozițiile art. 164 C. proc. civ., întrucât deși obiectul și cauza părților este identică, reclamanții sunt diferiți

și fiecare reclamant invocă o altă situație de fapt.

Cu privire la obiectul

acțiunii formulate a constatat că obligarea pârâtului de a recunoaște dreptul

reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar în

conformitate cu Legea nr. 341/2004 fără a aduce atingere calității de Luptător

remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată de Certificatul de

revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, echivalează cu obligarea

pârâtului de a preschimba certificatul de revoluționar, conform cererii formulate,

fără a i se aduce atingere calității de Luptător remarcat prin fapte deosebite.

Față de acestea, având în

vedere că s-a prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea

nr. 341/2004, termen limită pentru pârât de a rezolva cererile, reclamantul

avea obligația, înainte de formularea cererii în instanță, să conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, contestația reprezentând

procedura prealabilă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul M.A., susținând în esență că instanța de fond a

greșit respingând acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea acestei

excepții se impune unirea acesteia cu fondul și administrarea de dovezi în

sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2006, privind documentația prevăzută

de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluționar.

Recursul este nefondat

pentru următoarele considerente:

Obiectul cererii de chemare

în judecată formulată de reclamantul M.A. constă în obligarea pârâtului să-i

recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de

revoluționar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în

temeiul Legii nr. 341/2004.

În speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost

modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006 de modificare a Legii nr.

341/2004, ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu

dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1)

din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr.

347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost

eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) se vor preschimba,

la cererea titularului, de către S.S.P.R., până la data de 30 iunie 2007

inclusiv”. Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 1412/2004, impune obligația pentru S.S.P.R., ca până la data de 30 iunie 2007

să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de

certificate precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare.

În ceea ce privește

procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea

certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc

o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii

prealabile, astfel cum e reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr.

554/2004 a contenciosului administrativ. Conform textului de lege menționat „Contestațiile

privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform

prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa

Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se

soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”.

În completarea acestei norme

legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, care stabilește că

persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face

contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data

publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19

alin. (1)”.

Față de situația că termenul

limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea

nr. 347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din

H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantului T.I.

de a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20

alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în

M. Of. al României, din momentul publicării începând să curgă termenul de 6

luni de contestare la Comisia Parlamentară.

Pe de altă parte, reclamantul

nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, trebuind să

respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004.

În acest sens sunt și

dispozițiile art. 8 din Legea cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ

care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus

controlului instanței de contencios administrativ, după ce persoana a respectat

procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin.

(5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G. nr.

1412/2004.

Pentru considerentele expuse

mai sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd

că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face

numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de

lege, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de M.A. este inadmisibilă,

sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal este temeinică și legală, urmând a respinge recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de M.A. prin procurator G.C., împotriva sentinței civile nr. 1213 din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 martie 2007.