ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1300/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2005, reclamantul M.A. a chemat în judecată pe pârâtul S.S.P.R., solicitând obligarea acestuia să îi recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 341/2004, fără să aducă atingere calității sale de Luptător remarcat prin fapte deosebite atestată de Certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, precum și de Brevetul emis prin decret de către Președintele României. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a depus cerere de preschimbare a certificatului de revoluționar și avizul reactualizat, însă i s-a comunicat lipsa unor documente – probe conform art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.

Reclamantul a formulat contestație împotriva acestei înștiințări, pârâtul refuzând să-i rezolve pozitiv cererea. Reclamantul se consideră îndreptățit la preschimbarea certificatului de revoluționar, întrucât nu este vinovat de dispariția dosarelor, fiind beneficiarul unui drept câștigat. În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosar acte și a ridicat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 9 alin. (5) și art. 10 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, excepție pe care nu a mai susținut-o având în vedere hotărârea Curții Constituționale pe acest aspect. Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a ridicat excepțiile: 1. de conexitate, față de prevederile art. 164 alin. (1) C. proc.

civ., având în vedere numărul mare de acțiuni depuse cu același obiect, la aceeași instanță; 2. de inadmisibilitate întrucât cererea reclamantului de a i se recunoaște dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului, fără a i se aduce atingere calității sale de luptător remarcat prin fapte dovedite, este contrară legii, procedura de preschimbare a certificatelor efectuându-se numai în conformitate cu art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2004, art. 12 alin. (1) și (2) din H.G. nr. 1412/2004; 3. de prematuritate, avându-se în vedere faptul că O.U.G. nr. 182/2005 prorogă termenul de preschimbare a certificatelor doveditoare a calității de revoluționari până la data de 23 octombrie 2006, inclusiv, iar contestațiile se formulează potrivit art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 și art. 20 din H.G.

nr. 1412/2004 la Comisia Parlam entară a Revoluționarilor din Decembrie 1989. Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, preschimbarea certificatelor de revoluționar realizându-se numai urmând procedura prevăzută de Legea nr. 341/2004. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1213 din 29 mai 2006 a respins excepția de conexitate formulată de pârât ca neîntemeiată. A respins ca inadmisibilă acțiunea reclamantului M.A. Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele: Cu privire la excepția de conexitate invocată a reținut că nu sunt întrunite dispozițiile art. 164 C. proc. civ., întrucât deși obiectul și cauza părților este identică, reclamanții sunt diferiți și fiecare reclamant invocă o altă situație de fapt.

Cu privire la obiectul acțiunii formulate a constatat că obligarea pârâtului de a recunoaște dreptul reclamantului de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar în conformitate cu Legea nr. 341/2004 fără a aduce atingere calității de Luptător remarcat prin fapte deosebite, calitate atestată de Certificatul de revoluționar eliberat în baza Legii nr. 42/1990, echivalează cu obligarea pârâtului de a preschimba certificatul de revoluționar, conform cererii formulate, fără a i se aduce atingere calității de Luptător remarcat prin fapte deosebite. Față de acestea, având în vedere că s-a prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) și (4) din Legea nr. 341/2004, termen limită pentru pârât de a rezolva cererile, reclamantul avea obligația, înainte de formularea cererii în instanță, să conteste refuzul la Comisia parlamentară a revoluționarilor din Decembrie 1989, contestația reprezentând procedura prealabilă.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M.A., susținând în esență că instanța de fond a greșit respingând acțiunea ca inadmisibilă și că pentru soluționarea acestei excepții se impune unirea acesteia cu fondul și administrarea de dovezi în sensul art. 5 alin. (4) din Legea nr. 341/2006, privind documentația prevăzută de lege pentru preschimbarea certificatului de revoluționar. Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul M.A. constă în obligarea pârâtului să-i recunoască dreptul de a beneficia de preschimbarea certificatului de revoluționar, având în vedere că i s-a refuzat rezolvarea cererii depuse în temeiul Legii nr. 341/2004.

În speță sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006 de modificare a Legii nr. 341/2004, ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, coroborate cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004. Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin art. III din Legea nr. 347/2006, „certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997 au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 (..) se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R., până la data de 30 iunie 2007 inclusiv”. Acest text de lege, raportat la art. 19 alin. (1) și (2) din H.G.

nr. 1412/2004, impune obligația pentru S.S.P.R., ca până la data de 30 iunie 2007 să elaboreze lista finală cu persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate precum și cu cele cărora li s-a respins cererea de preschimbare. În ceea ce privește procedura de contestare a modului de soluționare a cererii, prin nepreschimbarea certificatului, dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 stabilesc o normă specială, derogatorie de la dreptul comun privind efectuarea procedurii prealabile, astfel cum e reglementată de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Conform textului de lege menționat „Contestațiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform prezentei legi, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din decembrie 1989, care se soluționează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens”.

În completarea acestei norme legale vine art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, care stabilește că persoanele nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor „pot face contestație la Comisia Parlamentară în termen de maximum de 6 luni de la data publicării în M. Of. al României partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1)”. Față de situația că termenul limită impus de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, modificată prin Legea nr. 347/2006, pentru întocmirea listei finale prevăzute de art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004, este 30 iunie 2007, rezultă că dreptul reclamantului T.I. de a face contestație în conformitate cu art. 9 alin. (5) raportat la art. 20 alin. (1) din H.G.

nr. 1412/2004 nu s-a născut, lista nefiind încă publicată în M. Of. al României, din momentul publicării începând să curgă termenul de 6 luni de contestare la Comisia Parlamentară. Pe de altă parte, reclamantul nu se poate adresa direct instanței de contencios administrativ, trebuind să respecte procedura specială de contestare la Comisia Parlamentară impusă de art. 20 alin. (1) din H.G. nr. 1412/2004. În acest sens sunt și dispozițiile art. 8 din Legea cadru nr. 554/2004 a contenciosului administrativ care prevăd că legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi supus controlului instanței de contencios administrativ, după ce persoana a respectat procedura prealabilă, în speța noastră, cea specială, prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, raportat la art. 20 alin. (1) din H.G.

nr. 1412/2004. Pentru considerentele expuse mai sus, văzând și dispozițiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că în cazurile anume prevăzute de lege sesizarea instanței competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege, Înalta Curte constată că acțiunea promovată de M.A. este inadmisibilă, sentința pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal este temeinică și legală, urmând a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de M.A. prin procurator G.C., împotriva sentinței civile nr. 1213 din 29 mai 2006 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 martie 2007.