ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7705/2012

Asupra cauzei civile de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 5938/63/2011 pe rolul Tribunalului Dolj, secția conflicte

de muncă și asigurări sociale,

reclamantul

B.M. a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Ministerului Administrației

și Internelor, solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei sale de serviciu

din 27 decembrie 2010, menținerea pensiei stabilite anterior prin decizia din

17 mai 1994 și obligarea pârâtei la plata diferențelor, cu dobânda legală aferentă.

Prin sentința civilă nr. 4612 din 29

martie 2011, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale,

a admis excepția necompetenței sale teritoriale

și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București,

secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reținând că în stabilirea competenței

sunt aplicabile dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, care instituie o competență

teritorială exclusivă, de ordine publică, în favoarea instanței în a cărei rază

teritorială se află domiciliul pârâtului, pentru contestațiile împotriva deciziilor

emise de Casele sectoriale de pensii, cum este cazul în speță.

Învestit prin declinare, Tribunalului București,

secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă

nr. 7903 din 04 octombrie 2011,

și-a

declinat, la rândul său, competența în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul

Dolj și, constatând ivit conflict negativ de competență, a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, această din urmă

instanță a reținut că întrucât Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data

de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță

determinarea instanței competente se face în raport de dispozițiile în materie ale

legii noi, și anume art. 154.

Prin legea nouă, competența teritorială

de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale

(fostele Case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației

și Internelor și Serviciului Român de Informații) a fost modificată în sensul că

cererile în această materie se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ., astfel că în raportat de

norma de competență instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 din Legea

nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei revine instanței de la domiciliul

reclamantului, în speță Tribunalul Dolj.

Cu privire la conflictul negativ de competență,

cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la

art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Cererea dedusă judecății are natura unei

contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010,

emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa de Pensii din cadrul Ministerului

Administrației și Internelor.

Decizia contestată a fost emisă la data

de 27 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 07 februarie

2011.

Este adevărat că la data emiterii deciziei

contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000 care, prin art. 156, prevedea că „Cererile

îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva Caselor teritoriale de pensii se adresează

instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.

Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul

sau sediul pârâtul”.

Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată

odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii

publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor

art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data sesizării instanței,

și anume 04 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții

privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154

din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., Caselor teritoriale

de pensii sau împotriva Caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a

cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit

alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei

rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare

a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire

la deciziile emise de Casele de pensii sectoriale, care sunt fostele Case de pensii

ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și

Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează

de către instanța de la domiciliul reclamantului.

Raportat la dispozițiile art. 725

alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată

aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză este cea

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță, instanța a fost învestită

cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154

alin. (1) din Legea nr. 263/2010, o astfel de cerere se adresează instanței de la

domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina este

cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14

decembrie 2012.