ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2886/2008

Deliberând în

condițiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de față, constată

următoarele:

Direcția

Generală de Pașapoarte a cerut la data de 10 iulie 2007 restrângerea

exercitării pe timp de până la 3 ani de

către D.D.D. a dreptului său la

libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene, cu motivarea

că pârâtul a

fost returnat din Franța

la data de 27 iunie 2007 în baza acordului de readmisie încheiat de România cu

această țară.

Instanța

sesizată, Tribunalul Satu Mare, secția civilă, a pronunțat sentința

civilă nr. 738/D din 27 iulie 2007, prin

care a respins cererea de mai sus.

Apelul

declarat de către Direcția Generală de Pașapoarte a fost respins ca

nefondat prin decizia nr. 450/2007 - A din

23 octombrie 2007 pronunțată de Curtea

de Apel Oradea, secția

civilă mixtă.

In esență,

instanțele au reținut că Direcția Generală de Pașapoarte nu a făcut

dovada că pârâtul a săvârșit una din faptele care justifică limitarea

dreptului, anume încălcarea ordinii publice, securității publice sau sănătății

publice ale statului din care a fost returnat.

Direcția Generală de Pașapoarte a

declarat recurs solicitând casarea hotărârilor și pe fond admiterea cererii

sale.

Dezvoltând

în fapt recursul, Direcția Generală de Pașapoarte a susținut că

autoritățile române nu au competența de a

cerceta și a se pronunța asupra legalității

și temeiniciei actului de returnare săvârșit de

autoritățile străine, ci numai de a lua

act de această măsură, care constituie condiție suficientă pentru a se

dispune

restrângerea

exercitării dreptului la libera circulație, așa cum este reglementată prin art.

38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, act normativ aflat în concordanță cu

dispozițiile

art. 25 din Constituția Românei.

Verificând legalitatea deciziei

recurate, în raport de criticile formulate,

Curtea

constată că recursul declarat în cauză este nefondat, pentru considerentele

ce

se vor arăta în continuare.

Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, data

aderării României la Uniunea Europeană, măsura restrângerii temporare a

exercitării dreptului unui cetățean

român la

libera circulație în statele membre ale Uniunii Europene poate fi dispusă

în

baza legislației naționale care o reglementează [art. 38 lit. a) din Legea

nr. 248/2005] numai în concordanță deplină cu

legislația comunitară.

Or,

potrivit art. 27 alin. (1) și (2) din Directiva nr. 2004/38/CE din 29 aprilie

2004 a Parlamentului European și

Consiliului Uniunii Europene, statele membre

pot restrânge

libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii și a

membrilor lor de

familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică,

siguranță publică sau sănătate publică, iar măsura restrângerii nu

poate fi întemeiată decât pe conduita persoanei în cauză, care trebuie să

constituie o

amenințare reală, prezentă și

suficient de gravă la adresa unui interes fundamental

al societății.

Așadar,

contrar susținerilor recurentei, simpla returnare a cetățeanului român

dintr-un stat membru al Uniunii Europene, nu constituie temei suficient

pentru

luarea măsurii prevăzută de art. 38

lit. a) din Legea nr. 248/2005.

Dimpotrivă,

recurenta avea obligația rezultată din prevederile art. 1169 C. civ.

și din prevederile mai sus arătatei norme comunitare de a face dovada

că măsura cerută este consecința unor fapte imputabile pârâtului, de natură

să-i

califice conduita ca fiind o

amenințare în sensul analizat al normei comunitare.

Drept

urmare, recursul va fi respins potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală

de

Pașapoarte împotriva

deciziei nr. 450/2007 - A din 23 octombrie 2007 a Curții de

Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12

mai 2008.