ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4770/2013

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea având ca obiect drepturi bănești solicitate în baza contractului colectiv de muncă, înregistrată la data de 20 martie 2013 la Tribunalul Sibiu reclamantul Sindicatul Centralizări Telecomenzi Feroviare Brașov, în calitate de reprezentant al reclamanților membri de sindicat - G.H.I. a chemat în judecată pe pârâții Compania Națională de Căi Ferate CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare întreținere și Reparații Brașov. Tribunalul Brașov a declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu. S-a reținut că potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor de sindicat, în baza unei împuterniciri din partea acestora, iar potrivit alin. (3) exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (2) sindicatele au calitate procesuală pasivă.

Cu toate acestea sindicatele nu acționează în nume propriu, ci reprezintă membrii săi, aceștia fiind titularii drepturilor și obligațiilor care formează obiectul acțiunilor deduse judecății, având prin urmare calitatea de reclamanți, deoarece conform tezei a doua a alin. (2) al art. 28 din Legea nr. 62/2011 acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres. Numai titularul dreptului poate dispune de aceasta. Art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilește că cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Competența teritorială în materia litigiilor de muncă are caracter special și absolut, iar reclamanții au domiciliile și locurile de muncă în județul Sibiu. Tribunalul Sibiu a declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov. S-a reținut că prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1 din 21 ianuarie 2013, publicată în M. Of. nr. 118/1.03.2013 cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 în referire la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin. (2)/fost 284 alin. (2)/C. muncii s-a statuat că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2)/fost 284 alin. (2)/C.

muncii republicat cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant. Înalta Curte de Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția aceleiași curți de apel - în conformitate cu art 22 alin. (3) C. proc. civ.

- stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov pentru considerentele ce succed: Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 - Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent să judece recursul în interesul legii, a statuat că în cadrul conflictelor de muncă sunt cuprinse și conflicte decurgând din executarea contractelor individuale de muncă, pe lângă cele colective și, aplicând principiul "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", s-a concluzionat că organizațiile de sindicat au legitimare procesuală activă, inclusiv în conflictele individuale de muncă. Prevederile art. 28 alin. (3) din Legea dialogului social nr. 62/2011 republicată prevede expres calitatea procesuală activă a acestor organizații.

Atâta timp cât organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2) C. muncii republicat, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că în determinarea competenței teritoriale urmează să se țină seama de sediul sindicatului. Această interpretare a legii nu neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin normele Codului muncii, ci asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și intereselor membrilor organizației de sindicat. În consecință, raportat la acțiunile reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii republicat cu modificările și completările ulterioare/fost art. 284 alin. (2) se va ține seama de sediul sindicatului reclamant.

Față de considerentele expuse, având în vedere că reclamantul Sindicat are sediul în Brașov competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2013. Procesat de GGC - NN