ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4768/2013

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin acțiunea având ca obiect drepturi

bănești solicitate în baza contractului colectiv de muncă, înregistrată la data

de 20 martie 2013 la Tribunalul Sibiu reclamantul Sindicatul Centralizări

Telecomenzi Feroviare Brașov, în calitate de reprezentant al reclamanților

membri de sindicat - A.C. a chemat în judecată pe pârâții Compania Națională de

Căi Ferate CFR SA - Sucursala Centrul Regional de Exploatare întreținere și

Reparații Brașov.

Tribunalul Brașov a

declinat competența în favoarea Tribunalului Sibiu.

S-a reținut că

potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011 organizațiile sindicale au

dreptul de a formula acțiuni în justiție în numele membrilor de sindicat, în

baza unei împuterniciri din partea acestora, iar potrivit alin. (3) exercitarea

atribuțiilor prevăzute la alin. (2) sindicatele au calitate procesuală pasivă.

Cu toate acestea sindicatele nu acționează în nume propriu, ci reprezintă

membrii săi, aceștia fiind titularii drepturilor și obligațiilor care formează

obiectul acțiunilor deduse judecății, având prin urmare calitatea de

reclamanți, deoarece conform tezei a doua a alin. (2) al art. 28 din Legea nr.

62/2011 acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată dacă cel în cauză se

opune sau renunță la judecată în mod expres. Numai titularul dreptului poate

dispune de aceasta. Art. 210 din Legea nr. 62/2011 stabilește că cererile

referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează

instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are domiciliul

sau locul de muncă reclamantul. Competența teritorială în materia litigiilor de

muncă are caracter special și absolut, iar reclamanții au domiciliile și

locurile de muncă în județul Sibiu.

Tribunalul Sibiu a

declinat competența în favoarea Tribunalului Brașov.

S-a reținut că prin

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1 din 21 ianuarie 2013,

publicată în M. Of. nr. 118/1.03.2013 cu privire la interpretarea și aplicarea

dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 în referire

la calitatea procesuală activă a organizațiilor sindicale în acțiuni promovate

în numele membrilor de sindicat, precum și a dispozițiilor art. 269 alin.

(2)/fost 284 alin. (2)/C. muncii s-a statuat că "în interpretarea și

aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2)/fost 284 alin. (2)/C. muncii

republicat cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă

teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este

cea de la sediul sindicatului reclamant.

Înalta Curte de

Casație și Justiție, legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de

competență ivit între două instanțe, care nu se găsesc în circumscripția

aceleiași curți de apel - în conformitate cu art 22 alin. (3) C. proc. civ. -

stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov

pentru considerentele ce succed:

Prin Decizia nr. 1

din 21 ianuarie 2013 - Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul competent

să judece recursul în interesul legii, a statuat că în cadrul conflictelor de

muncă sunt cuprinse și conflicte decurgând din executarea contractelor

individuale de muncă, pe lângă cele colective și, aplicând principiul "ubi

lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", s-a concluzionat că

organizațiile de sindicat au legitimare procesuală activă, inclusiv în

conflictele individuale de muncă. Prevederile art. 28 alin. (3) din Legea

dialogului social nr. 62/2011 republicată prevede expres calitatea procesuală

activă a acestor organizații.

Atâta timp cât

organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, fiind

reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 269 alin. (2)

C. muncii republicat, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că în

determinarea competenței teritoriale urmează să se țină seama de sediul

sindicatului.

Această interpretare

a legii nu neagă caracterul exclusiv al competenței teritoriale stabilite prin

normele Codului muncii, ci asigură o protecție mai eficientă a drepturilor și

intereselor membrilor organizației de sindicat.

În consecință,

raportat la acțiunile reglementate expres de lege, organizațiile sindicale au

legitimare procesuală activă, iar în determinarea competenței teritoriale

potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii republicat cu modificările

și completările ulterioare/fost art. 284 alin. (2) se va ține seama de sediul

sindicatului reclamant.

Față de

considerentele expuse, având în vedere că reclamantul Sindicat are sediul în

Brașov competența soluționării acțiunii formulată de acesta revine Tribunalului

Brașov.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 octombrie 2013.

Procesat

de GGC - NN