ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5564/2013

Asupra recursurilor de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Curtea de Apel Târgu Mureș a fost sesizată cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind Stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii activității didactice în învățământul universitar, excepția fiind ridicată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în cadrul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Mureș, secția civilă, ce are ca obiect cererea formulată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în contradictoriu cu Gimnaziul Dacia, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Inspectoratul Școlar Județean Mureș de obligare la calcularea și plata ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006.

Guvernul României, în calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ, cum este cazul actului atacat în cauză. 2. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 1 din 8 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respinsă excepția inadmisibilității invocată de Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului și a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamanții nominalizați în cerere, reprezentați de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș.

Instanța a constatat că sunt nelegale dispozițiile cuprinse în art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, în ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de pârâtul Guvernul României, aceasta este neîntemeiată, întrucât, potrivit soluției de unificare a practicii judiciare adoptate în plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pot fi cenzurate, pe calea excepției de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge după cum acestea au caracter normativ sau individual, întrucât ambele categorii aparțin sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt și dispozițiile art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004. Instanța de primă jurisdicție a excepției de nelegalitate a apreciat că este nelegală prevederea din cuprinsul art. 3 din H.G.

nr. 453/2007, potrivit căreia beneficiarul drepturilor acordate de Legea nr. 315/2006 trebuie să solicite, prin cerere, acordarea acestora, doar până la 1 noiembrie pentru anul următor. S-a apreciat că prevederile invocate ca fiind nelegale reprezintă o veritabilă adăugare la lege, în condițiile în care prevederile art. 2 din Legea nr. 315/2006 prevăd expres că ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății. A reținut instanța de fond că introducerea în cadrul dispozițiilor din Norme a termenului imperativ, până la care pot fi depuse cereri pentru acordarea stimulentelor, limitează sfera persoanelor îndreptățite la beneficiul acestora doar la cei care s-au conformat conduitei prescrise în Norme.

Instanța a concluzionat că, în acest caz, depunerea respectivelor cereri în afara termenelor ar fi posibilă prin prisma prevederilor art. 2 din Legea nr. 315/2006. Pe de altă parte, a reținut instanța că prin introducerea termenului limită de 1 noiembrie al anului următor, se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, act normativ aplicabil raportului juridic dedus judecății, care are o forță juridică superioară H.G. nr. 453/2007. Curtea a constatat o reală discriminare între categoria persoanelor îndreptățite să beneficieze de prevederile Legii nr. 315/2006, care au depus cerere pentru acordarea stimulentelor, cu respectare termenului impus de art. 3 din H.G. nr. 453/2007 și categoria celor care nu au formulat cereri în interiorul termenului.

3. Recursurile declarate de Guvernul României și Ministerul Educației Naționale. Guvernul României a criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, arătând că a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. S-a arătat că Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv cu respectarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 și de regulamentul aprobat prin H.G. nr. 50/2005 în vigoare la acea dată. S-a arătat că în temeiul art. 5 din Legea nr. 315/2006 au fost emise normele de aplicare aprobate prin H.G. nr. 453/2007, care reglementează mecanismul de acordare a ajutorului financiar prevăzut de lege.

Emitentul actului normativ contestat a arătat că în considerarea caracterului previzional al bugetului public, cât și a anualității acestuia este evident că sumele de bani reprezentând cuantificarea ajutorului pentru achiziționarea de cărți trebuie determinate în mod clar, din timp, pentru a fi cuprinse în buget. S-a precizat că însuși legiuitorul a lăsat la aprecierea executivului stabilirea operațiunilor de organizare a punerii în executare a respectivei legi, printre acestea regăsindu-se și fixarea termenului prevăzut la art. 3 din Normele de aplicare. Recurentul a precizat că scopul normelor metodologice este tocmai acela de a crea anumite reguli care să faciliteze aplicarea legii, de a identifica instituțiile și organele cărora le revin diferitele atribuții rezultate din lege, de a determina un circuit practic al documentelor, de la formarea cererii și până la soluționarea acesteia.

A fost criticată și aprecierea instanței cu privire la existența unei discriminări, arătându-se că prin instituirea unei proceduri simple pentru acordarea ajutorului nu se produce o discriminare sau o situație nelegală. Ministerul Educației Naționale a criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, invocând ca temei juridic al motivelor formulate dispozițiile art. 304 pct. 4 și 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurentul a precizat că prin dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 nu se adaugă la Legea nr. 315/2006, ci prevederea în discuție reprezintă singura modalitate legală prin care se organizează punerea în executare a Legii nr. 315/2006. Recurentul Ministerul Educației Naționale a criticat soluția instanței de fond cu privire la faptul că excepția de nelegalitate invocată în cauză se referă la un act administrativ normativ, situație care nu este reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 554/2004.

II. Decizia instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursurile și rejudecând cauza, va respinge excepția de nelegalitate invocată, pentru considerentele ce urmează: Legea nr. 315 din 12 iulie 2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, publicată în M. Of.

nr. 617/18.07.2006, a prevăzut prin dispozițiile sale, art. 1 - 6, acordarea unui ajutor financiar anual, la solicitarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, ajutor ce reprezintă echivalentul în lei a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data plății. Totodată, actul normativ a stabilit că, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a legii, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a acesteia, care vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Prin H.G. nr. 453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 315/2006, fiind explicitate modalitățile de punere în practică a acestor norme legale, acesta fiind de fapt rolul unei hotărâri de guvern, respectiv de a asigura punerea în executare a unor dispoziții legale. Dispozițiile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 453/2007 prevăd că ajutorul financiar se acordă anual pe bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1 noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie din anul următor. Înalta Curte reține că nu poate fi interpretat ca nelegal termenul limită impus de H.G.

nr. 453/2007, având în vedere aspectele formale ce trebuie îndeplinite pentru asigurarea plății acestor sume de la bugetul de stat, precum și faptul că introducerea termenului până la care cererea cadrelor didactice trebuie formulată nu reprezintă o dispoziție nelegală și nu poate fi interpretată ca o adăugare la lege. În sprijinul acestei interpretări sunt și principiile generale care stau la baza întocmirii situațiilor financiare pentru plata sumelor de la buget, fiind evident că predicționarea și previzibilitatea cheltuielilor, care se fac cu titlu de ajutor financiar, urmează regulile generale aplicabile plăților ce se fac din bugetul de stat, stabilite în sarcina ordonatorilor principali de credite.

Rolul Hotărârii de Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 315/2006 a fost tocmai de a explicita pe larg formalitățile necesare pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de lege, atât cu privire la cererea ce se formulează, la documentele justificative care trebuie depuse, cât și cu privire la termenele de depunere a acestora, pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de lege.

Instanța de fond a reținut greșit aplicarea prevederilor din Decretul nr. 158/1959, în primul rând, având în vedere că la data formulării cererii introductive la Tribunalul Mureș, 12 iulie 2012, acest act normativ invocat era abrogat de Legea nr. 71/2011, iar pe de altă parte, acest act normativ reglementa prescripția dreptului la acțiune și nu prescripția dreptului de a face cerere pentru acordarea ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315 din 12 iulie 2006. Dreptul la acțiune reprezintă (în sens material) facultatea titularului unui drept subiectiv de a se adresa organului de jurisdicție pentru a obține recunoașterea și valorificarea acelui drept printr-o hotărâre care să-i asigure executarea silită a obligației corelative de către debitorul ce i l-a încălcat sau i l-a contestat.

Se stinge prin prescripție extinctivă (în sens procedural) îndreptățirea și, totodată, posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicție și de a se pune în mișcare activitatea pentru înfăptuirea justiției într-un raport juridic concret. În mod greșit a reținut instanța de fond existența unei discriminări între persoanele care au formulat cereri și cele care nu au formulat cereri, pentru acordarea ajutorului, întrucât ipoteza prevăzută de dispoziția art. 2 din Legea nr. 315/2006, în conformitate cu care ajutorul financiar prevăzut de art. 1 se acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, nu a fost constatată neconstituțională și nu reprezintă o discriminare, ci prevede posibilitatea tuturor subiecților, cărora le este adresată dispoziția legală, de a beneficia de acordarea dreptului expres prevăzut, însă, pentru a se bucura efectiv de acest drept trebuie să se formuleze o cerere.

Înalta Curte a constatat că excepția de inadmisibilitate invocată în cauză, a fost corect respinsă de instanța de fond și având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, critica formulată de recurent pe acest aspect, nu va fi primită de instanța de control judiciar, iar soluția dată de instanța de fond pe excepția de inadmisibilitate va fi menținută. Pentru toate aceste motive, constatând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale, pe fondul excepției de nelegalitate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și rejudecând excepția invocată, va respinge ca nefondată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din H.G.

nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile formulate de Guvernul României și Ministerul Educației Naționale împotriva Sentinței nr. 1 din 8 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 invocată de Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 iunie 2013. Procesat de GGC - CL