ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5564/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5564/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor

de față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Târgu Mureș a fost sesizată cu

soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor art. 3 din anexa la H.G.

nr. 453/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

315/2006 privind Stimularea achiziționării de cărți sau de programe

educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii activității didactice

în învățământul universitar, excepția fiind ridicată de Sindicatul

Învățământului Preuniversitar Mureș în cadrul dosarului aflat pe rolul

Tribunalului Mureș, secția civilă, ce are ca obiect cererea formulată de

Sindicatul Învățământului Preuniversitar Mureș în contradictoriu cu Gimnaziul

Dacia, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și

Inspectoratul Școlar Județean Mureș de obligare la calcularea și plata

ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315/2006.

Guvernul României, în

calitate de emitent al actului administrativ atacat, a formulat întâmpinare

prin care a invocat excepția inadmisibilității invocării excepției de

nelegalitate, arătând că aceasta din urmă poate avea ca obiect numai actele

administrative cu caracter individual, iar nu și pe cele cu caracter normativ,

cum este cazul actului atacat în cauză.

de fond

Prin Sentința nr. 1

din 8 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș a fost respinsă excepția

inadmisibilității invocată de Guvernul României, prin Secretariatul General al

Guvernului și a fost admisă excepția de nelegalitate invocată de reclamanții

nominalizați în cerere, reprezentați de Sindicatul Învățământului

Preuniversitar Mureș.

Instanța a constatat

că sunt nelegale dispozițiile cuprinse în art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru

aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 privind

stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport

electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice în

învățământul preuniversitar.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, în ceea ce privește excepția

inadmisibilității, invocată de pârâtul Guvernul României, aceasta este

neîntemeiată, întrucât, potrivit soluției de unificare a practicii judiciare

adoptate în plenul judecătorilor Secției de contencios administrativ și fiscal

din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, pot fi cenzurate, pe calea

excepției de nelegalitate, actele administrative unilaterale, fără a distinge

după cum acestea au caracter normativ sau individual, întrucât ambele categorii

aparțin sferei largi a actelor administrative unilaterale, sens în care sunt și

dispozițiile art. 2 lit. c) teza I din Legea nr. 554/2004.

Instanța de primă

jurisdicție a excepției de nelegalitate a apreciat că este nelegală prevederea

din cuprinsul art. 3 din H.G. nr. 453/2007, potrivit căreia beneficiarul

drepturilor acordate de Legea nr. 315/2006 trebuie să solicite, prin cerere,

acordarea acestora, doar până la 1 noiembrie pentru anul următor.

S-a apreciat că

prevederile invocate ca fiind nelegale reprezintă o veritabilă adăugare la

lege, în condițiile în care prevederile art. 2 din Legea nr. 315/2006 prevăd

expres că ajutorul financiar prevăzut la art. 1 se acordă anual, la solicitarea

cadrelor didactice și reprezintă echivalentul în lei a 100 euro, calculat la

cursul de schimb valutar comunicat de Banca Națională a României la data

plății.

A reținut instanța de

fond că introducerea în cadrul dispozițiilor din Norme a termenului imperativ,

până la care pot fi depuse cereri pentru acordarea stimulentelor, limitează

sfera persoanelor îndreptățite la beneficiul acestora doar la cei care s-au

conformat conduitei prescrise în Norme.

Instanța a

concluzionat că, în acest caz, depunerea respectivelor cereri în afara

termenelor ar fi posibilă prin prisma prevederilor art. 2 din Legea nr.

315/2006.

Pe de altă parte, a

reținut instanța că prin introducerea termenului limită de 1 noiembrie al

anului următor, se înlătură aplicabilitatea prevederilor art. 3 din Decretul

nr. 167/1958, act normativ aplicabil raportului juridic dedus judecății, care

are o forță juridică superioară H.G. nr. 453/2007. Curtea a constatat o reală

discriminare între categoria persoanelor îndreptățite să beneficieze de

prevederile Legii nr. 315/2006, care au depus cerere pentru acordarea

stimulentelor, cu respectare termenului impus de art. 3 din H.G. nr. 453/2007

și categoria celor care nu au formulat cereri în interiorul termenului.

declarate de Guvernul României și Ministerul Educației Naționale.

Guvernul României a

criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, arătând că a

fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

S-a arătat că

Hotărârea contestată a fost adoptată de executiv cu respectarea normelor de

tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 și de regulamentul aprobat

prin H.G. nr. 50/2005 în vigoare la acea dată.

S-a arătat că în

temeiul art. 5 din Legea nr. 315/2006 au fost emise normele de aplicare

aprobate prin H.G. nr. 453/2007, care reglementează mecanismul de acordare a

ajutorului financiar prevăzut de lege.

Emitentul actului

normativ contestat a arătat că în considerarea caracterului previzional al

bugetului public, cât și a anualității acestuia este evident că sumele de bani

reprezentând cuantificarea ajutorului pentru achiziționarea de cărți trebuie

determinate în mod clar, din timp, pentru a fi cuprinse în buget.

S-a precizat că

însuși legiuitorul a lăsat la aprecierea executivului stabilirea operațiunilor

de organizare a punerii în executare a respectivei legi, printre acestea

regăsindu-se și fixarea termenului prevăzut la art. 3 din Normele de aplicare.

Recurentul a precizat

că scopul normelor metodologice este tocmai acela de a crea anumite reguli care

să faciliteze aplicarea legii, de a identifica instituțiile și organele cărora

le revin diferitele atribuții rezultate din lege, de a determina un circuit

practic al documentelor, de la formarea cererii și până la soluționarea

acesteia.

A fost criticată și

aprecierea instanței cu privire la existența unei discriminări, arătându-se că

prin instituirea unei proceduri simple pentru acordarea ajutorului nu se

produce o discriminare sau o situație nelegală.

Ministerul Educației

Naționale a criticat ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond,

invocând ca temei juridic al motivelor formulate dispozițiile art. 304 pct. 4

și 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a precizat

că prin dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 453/2007 nu se adaugă la Legea nr.

315/2006, ci prevederea în discuție reprezintă singura modalitate legală prin

care se organizează punerea în executare a Legii nr. 315/2006.

Recurentul Ministerul

Educației Naționale a criticat soluția instanței de fond cu privire la faptul

că excepția de nelegalitate invocată în cauză se referă la un act administrativ

normativ, situație care nu este reglementată de dispozițiile art. 4 din Legea

nr. 554/2004.

II. Decizia instanței

de recurs

Înalta Curte de

Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursurilor declarate, analizând

motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator

și dispozițiile legale incidente în cauză va admite recursurile și rejudecând

cauza, va respinge excepția de nelegalitate invocată, pentru considerentele ce

urmează:

Legea nr. 315 din 12

iulie 2006 privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe

educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității

didactice, în învățământul preuniversitar, publicată în M. Of. nr.

617/18.07.2006, a prevăzut prin dispozițiile sale, art. 1 - 6, acordarea unui

ajutor financiar anual, la solicitarea cadrelor didactice titulare și/sau

suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar, în vederea

achiziționării de cărți sau programe educaționale pe suport electronic,

necesare îmbunătățirii calității activității didactice, ajutor ce reprezintă

echivalentul în lei a 100 de euro, calculat la cursul de schimb valutar

comunicat de Banca Națională a României la data plății. Totodată, actul

normativ a stabilit că, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare

a legii, vor fi elaborate normele metodologice de aplicare a acesteia, care vor

fi aprobate prin hotărâre a Guvernului.

Prin H.G. nr.

453/2007 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a dispozițiilor

Legii nr. 315/2006, fiind explicitate modalitățile de punere în practică a

acestor norme legale, acesta fiind de fapt rolul unei hotărâri de guvern,

respectiv de a asigura punerea în executare a unor dispoziții legale.

Dispozițiile art. 3

alin. (1) din H.G. nr. 453/2007 prevăd că ajutorul financiar se acordă anual pe

bază de cerere formulată de beneficiar și înregistrată până la data de 1

noiembrie pentru anul următor la unitatea de învățământ la care beneficiarul

exercită funcția de bază, iar plățile se efectuează începând cu luna ianuarie

din anul următor.

Înalta Curte reține

că nu poate fi interpretat ca nelegal termenul limită impus de H.G. nr.

453/2007, având în vedere aspectele formale ce trebuie îndeplinite pentru

asigurarea plății acestor sume de la bugetul de stat, precum și faptul că

introducerea termenului până la care cererea cadrelor didactice trebuie

formulată nu reprezintă o dispoziție nelegală și nu poate fi interpretată ca o

adăugare la lege.

În sprijinul acestei

interpretări sunt și principiile generale care stau la baza întocmirii

situațiilor financiare pentru plata sumelor de la buget, fiind evident că

predicționarea și previzibilitatea cheltuielilor, care se fac cu titlu de

ajutor financiar, urmează regulile generale aplicabile plăților ce se fac din

bugetul de stat, stabilite în sarcina ordonatorilor principali de credite.

Rolul Hotărârii de

Guvern adoptate pentru punerea în aplicare a Legii nr. 315/2006 a fost tocmai

de a explicita pe larg formalitățile necesare pentru obținerea ajutorului

financiar prevăzut de lege, atât cu privire la cererea ce se formulează, la

documentele justificative care trebuie depuse, cât și cu privire la termenele

de depunere a acestora, pentru obținerea ajutorului financiar prevăzut de lege.

Instanța de fond a

reținut greșit aplicarea prevederilor din Decretul nr. 158/1959, în primul

rând, având în vedere că la data formulării cererii introductive la Tribunalul

Mureș, 12 iulie 2012, acest act normativ invocat era abrogat de Legea nr.

71/2011, iar pe de altă parte, acest act normativ reglementa prescripția

dreptului la acțiune și nu prescripția dreptului de a face cerere pentru

acordarea ajutorului financiar reglementat de Legea nr. 315 din 12 iulie 2006.

Dreptul la acțiune

reprezintă (în sens material) facultatea titularului unui drept subiectiv de a

se adresa organului de jurisdicție pentru a obține recunoașterea și

valorificarea acelui drept printr-o hotărâre care să-i asigure executarea

silită a obligației corelative de către debitorul ce i l-a încălcat sau i l-a

contestat. Se stinge prin prescripție extinctivă (în sens procedural)

îndreptățirea și, totodată, posibilitatea de a sesiza organul de jurisdicție și

de a se pune în mișcare activitatea pentru înfăptuirea justiției într-un raport

juridic concret.

În mod greșit a

reținut instanța de fond existența unei discriminări între persoanele care au

formulat cereri și cele care nu au formulat cereri, pentru acordarea

ajutorului, întrucât ipoteza prevăzută de dispoziția art. 2 din Legea nr.

315/2006, în conformitate cu care ajutorul financiar prevăzut de art. 1 se

acordă anual, la solicitarea cadrelor didactice, nu a fost constatată

neconstituțională și nu reprezintă o discriminare, ci prevede posibilitatea

tuturor subiecților, cărora le este adresată dispoziția legală, de a beneficia

de acordarea dreptului expres prevăzut, însă, pentru a se bucura efectiv de

acest drept trebuie să se formuleze o cerere.

Înalta Curte a

constatat că excepția de inadmisibilitate invocată în cauză, a fost corect

respinsă de instanța de fond și având în vedere dispozițiile art. 4 alin. (2)

din Legea nr. 554/2004, critica formulată de recurent pe acest aspect, nu va fi

primită de instanța de control judiciar, iar soluția dată de instanța de fond

pe excepția de inadmisibilitate va fi menținută.

Pentru toate aceste

motive, constatând că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a

dispozițiilor legale, pe fondul excepției de nelegalitate, în temeiul

dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile și

rejudecând excepția invocată, va respinge ca nefondată excepția de nelegalitate

a dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile

formulate de Guvernul României și Ministerul Educației Naționale împotriva

Sentinței nr. 1 din 8 ianuarie 2013 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că respinge ca nefondată excepția de nelegalitate a

dispozițiilor art. 3 din H.G. nr. 453/2007 pentru aprobarea normelor

metodologice de aplicare a Legii nr. 315/2006 invocată de Sindicatul

Învățământului Preuniversitar Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 iunie 2013.

Procesat de GGC - CL