ÎCCJ, Decizia nr. 3/2011
ÎCCJ, Decizia nr. 3/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
- SECȚIILE UNITE -
Decizie nr. 3/2011 din 17/01/2011 Dosar nr. 11/2010
Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 372 din 27/05/2011
Sub președinția doamnei judecător dr. Livia
Doina Stanciu, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție,
Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în Secții Unite, s-a întrunit pentru a examina recursul în interesul legii cu privire la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 580
3
din Codul de procedură civilă, raportate la art. 373
1
, art. 387, art. 572 și art. 580
2
din același cod, referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii execuționale
prin încuviințarea executării silite și emiterea somației către debitor, prealabil sesizării instanței de judecată pentru aplicarea amenzii civile în cazul neexecutării obligațiilor de a face cu caracter strict personal.
Secțiile Unite au fost constituite cu respectarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind prezenți 87 de judecători din 106 aflați în funcție.
Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a fost reprezentat de procuror Antonia Constantin - procuror-șef adjunct al Secției judiciare - Serviciul judiciar civil.
Reprezentanta procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut recursul în interesul legii, punând concluzii pentru admiterea acestuia în sensul de a se stabili că amenda civilă prevăzută de art. 580
3
din Codul de procedură civilă poate fi aplicată debitorului unei obligații de a face intuitu
personae doar în cadrul unei proceduri execuționale ce debutează prin încuviințarea executării silite în condițiile art. 373
1
din Codul de procedură civilă, urmată de somația prevăzută de art. 387, art. 572 și art. 580
2
din același cod.
SECȚIILE UNITE,
deliberând asupra recursului în interesul legii, constată următoarele:
În practica instanțelor judecătorești s-a constatat că nu există un punct de vedere unitar în legătură cu interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 580
3
din Codul de procedură civilă, raportate la art. 373
1
, art. 387, art. 572 și art. 580
2
din același cod, referitor la obligativitatea parcurgerii procedurii execuționale
prin încuviințarea executării silite și emiterea somației către debitor, prealabil sesizării instanței de judecată pentru aplicarea amenzii civile în cazul neexecutării obligațiilor de a face cu caracter strict personal.
Astfel, unele instanțe au considerat că dispozițiile art. 580
3
din Codul de procedură civilă pot fi aplicate fără a fi necesară deschiderea procedurii execuționale
prin încuviințarea executării silite și comunicarea somației către debitorul obligației cu caracter strict personal, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 371
2
alin. 1 din Codul de procedură civilă, pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări sau luarea unei alte măsuri admise de lege.
S-a reținut, în esență, că obligațiile de a face intuitu
personae nu pot fi duse la îndeplinire prin executare silită, deoarece constrângerea nu se poate exercita direct asupra persoanei debitorului, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 1075 din Codul civil, în caz de neexecutare din partea debitorului, creditorul trebuie să se mulțumească cu echivalentul bănesc al prestației la care debitorul a fost obligat prin titlul executoriu.
Alte instanțe au considerat însă că amenda civilă prevăzută de art. 580
3
din Codul de procedură civilă poate fi aplicată debitorului unei obligații de a face intuitu
personae doar în cadrul unei proceduri execuționale ce debutează prin încuviințarea executării silite în condițiile art. 373
1
din Codul de procedură civilă, urmată de somația prevăzută de art. 387, art. 572 și art. 580
2
din același cod.
Aceste din urmă instanțe au interpretat și aplicat corect dispozițiile legii.
Prin art. 1073 din Codul civil este consacrat principiul executării în natură a obligațiilor, potrivit căruia creditorul este îndreptățit să pretindă și să obțină de la debitor îndeplinirea exactă a prestației la care acesta din urmă este obligat.
Același text stabilește că, în caz contrar, creditorul are drept de dezdăunare.
De regulă, prestația ce formează obiectul obligației este executată de debitor de bunăvoie, deci executarea în natură a obligației are loc cu concursul acestuia.
Dacă debitorul nu își execută voluntar obligația, creditorul va putea recurge la mijloacele pe care legea i le pune la dispoziție, căutând să obțină satisfacerea creanței sale pe calea executării silite.
Transpunerea în planul dreptului procesual a principiului executării în natură și voluntare a obligațiilor constituie reglementarea conținută în art. 371
1
alin. 1 și 2 din Codul de procedură civilă, potrivit căruia obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se duce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu își execută în acest mod obligația, aceasta se duce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor cărții a V-a din acest cod, dacă legea nu prevede altfel.
În cartea a V-a a Codului de procedură civilă, intitulată "Despre executarea silită", este cuprinsă întreaga materie a executării silite, structurată pe 6 capitole și, din ansamblul reglementării, se observă că legiuitorul a fost preocupat să asigure, de regulă, satisfacerea dreptului creditorului prin obligarea debitorului la executarea chiar a prestației la care s-a obligat.
În cazul în care executarea în natură a obligației nu mai este posibilă, se procedează la executarea ei prin acordarea de despăgubiri creditorului pentru prejudiciul pe care l-a suferit prin neexecutarea în natură a obligației.
Întrucât, în funcție de obiectul lor, numai anumite obligații sunt susceptibile de executare silită directă, legiuitorul le-a menționat expres în cuprinsul alin. 1 al art. 371
2
din Codul de procedură civilă.
Există însă obligații a căror executare în natură nu poate fi realizată pe cale silită, deoarece, fiind intuitu
personae, executarea lor implică în mod necesar participarea strict personală a debitorului.
Întrucât nimeni nu poate fi silit să execute un fapt strict personal, deoarece ar însemna să fie afectată libertatea individuală, legiuitorul a considerat că este cazul să instituționalizeze un mijloc indirect de constrângere, creat de practica judecătorească, anume daunele cominatorii, pentru a-l determina pe debitorul unei obligații intuitu
personae să o execute în natură.
Ca urmare, în Codul de procedură civilă a fost introdus art. 580
3
prin al cărui prim alineat se stabilește că, în cazul în care debitorul unei astfel de obligații nu și-o îndeplinește, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, în urma sesizării de către creditor a instanței, prin obligarea la plată, în favoarea statului, a unei amenzi civile, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligației prevăzute în titlul executoriu.
Aplicarea amenzilor cominatorii nu semnifică o executare silită propriu-zisă, ci constituie un mijloc de constrângere indirectă a debitorului, prin intermediul patrimoniului său, pentru a executa în natură obligația cu caracter strict personal pe care și-a asumat-o, constrângere ce se exercită însă în cadrul unei proceduri execuționale
.
Acesta este și motivul pentru care legiuitorul a introdus textul sus-menționat în cartea a V-a a Codului de procedură civilă, intitulată "Despre executarea silită", la cap. VI ce vizează predarea silită a bunurilor și executarea silită a altor obligații de a face sau de a nu face, respectiv în secțiunea a IV-a a acestui capitol, intitulată "Executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face".
Întrucât prin dispozițiile art. 580
3
din Codul de procedură civilă, legiuitorul nu a stabilit altfel, rezultă că a înțeles că această procedură execuțională
să se desfășoare cu respectarea prevederilor conținute de normele cu caracter general, aplicabile tuturor modalităților și formelor de executare silită, prevederi cum sunt cea referitoare la încuviințarea executării silite de către instanța de executare, înscrisă în art. 373
1
alin. 1 din Codul de procedură civilă, și cea referitoare la comunicarea somației către debitor, conținută de art. 387 alin. 1 din același cod, pentru a putea fi începută executarea.
Împrejurarea că în cuprinsul art. 580
3
din Codul de procedură civilă nu se menționează că debitorul trebuie mai întâi somat și după aceea se poate cere aplicarea amenzii cominatorii se explică prin dorința legiuitorului de a evita repetabilitatea inutilă, în condițiile în care o astfel de mențiune este înscrisă în art. 387 din acest cod, ce are caracter de normă generală pentru întreaga materie a executării silite, în art. 572 a codului, ce are caracter de normă generală în materie de predare silită a bunurilor și executare silită a altor obligații de a face sau de a nu face, precum și în art. 580
2
din același cod, ce are un astfel de caracter față de textele prin care este reglementată executarea silită a altor obligații de a face sau a obligațiilor de a nu face.
La redactarea art. 894 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, legiuitorul a considerat ca fiind preferabil să arate în cuprinsul textului că este necesar să se comunice debitorului încheierea de încuviințare a executării și numai în cazul în care acesta nu își îndeplinește, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii, obligația intuitu
personae poate fi constrâns la îndeplinirea ei prin aplicarea unei amenzi judiciare de către instanța de executare.
Pentru considerentele ce au fost expuse, în temeiul art. 329 din Codul de procedură civilă, urmează a se admite recursul în interesul legii și a se stabili că debitorului unei obligații cu caracter strict personal îi poate fi aplicată amenda civilă prevăzută în art. 580
3
din Codul de procedură civilă numai dacă executarea silită a fost încuviințată, iar debitorul a fost somat pentru a-și îndeplini obligația.
PENTRU ACESTE MOTIVE
În numele legii
DECID:
Admit recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și stabilesc că:
Amenda civilă prevăzută de dispozițiile art. 580
3
din Codul de procedură civilă poate fi aplicată debitorului unei obligații de a face cu caracter strict personal doar în cadrul procedurii execuționale
ce debutează prin încuviințarea executării silite în condițiile art. 373
1
din Codul de procedură civilă, urmată de somația prevăzută de art. 387, art. 572 și art. 580
2
din Codul de procedură civilă.
Obligatorie, potrivit art. 330
7
alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2011.
PREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, Prim-magistrat-asistent,
LIVIA DOINA STANCIU Adriana Daniela White