ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 272/2013

Asupra conflictului de competență de

față, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe

rolul Tribunalului Dolj la data de 09 februarie 2011, sub nr. 6467/63/2011, reclamantul

D.I.N.

a chemat în judecată pe pârâta

Casa de Pensii a M.A.N.,

solicitând anularea deciziei de recalculare a pensiei emisă

de pârâtă din 31 decembrie 2010 și menținerea drepturilor de pensie stabilite

anterior.

Prin sentința nr. 3813 din 18 martie 2011, Tribunalul Dolj, secția

conflicte de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă

și asigurări sociale, reținând că în stabilirea competenței sunt aplicabile dispozițiile

art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la momentul emiterii deciziei

contestate, care instituie o

competență teritorială exclusivă, de ordine publică, în

favoarea instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul pârâtului

pentru contestațiile împotriva deciziilor emise de casele sectoriale de pensii,

cum este cazul în speță.

Învestit prin

declinare, Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și

asigurări sociale, a pronunțat sentința civilă nr. 8212 din 10 octombrie

2012, prin care și-a declinat, la rândul său, competența

în favoarea primei instanțe sesizate, Tribunalul

Dolj

și, constatând ivit conflict negativ de competență, a

înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea

regulatorului de competență.

Pentru

a hotărî astfel, această din urmă instanță a reținut că întrucât

Legea nr. 19/2000 a

fost abrogată începând cu data de 01 ianuarie 2011, odată cu intrarea în

vigoare a Legii nr. 263/2010, în speță, determinarea instanței competente se

face în raport de dispozițiile în materie ale legii noi, și anume art. 154 din

Legea nr. 263/2010.

Prin legea nouă, competența

teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de

casele de pensii

sectoriale

(fostele case de pensii ale M.A.N., a M.A.I. și S.R.I.) a fost modificată în

sensul că cererile în această materie se soluționează de către instanța de la

domiciliul reclamantului.

Normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc. civ.,

astfel că în raportat de norma de competență instituită prin legea nouă,

cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, competența de soluționare a cauzei

revine instanței de la domiciliul reclamantului, în speță Tribunalul Dolj.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în

baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte

reține următoarele:

Cererea dedusă

judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a

pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și

anume Casa de Pensii din cadrul M.A.N.

Decizia contestată a

fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la

data de 09 februarie 2011.

Este adevărat că la

data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art.

156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor

teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își

are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței

în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului”.

Legea nr. 19/2000 a

fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011,

conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.

Prin urmare, la data

sesizării instanței, și anume 09 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010,

care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.

Astfel, potrivit alin.

(1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,

a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se

adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul

pârâtul.”

Rezultă că, odată cu

intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare

a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care

sunt fostele case de pensii ale M.A.N., M.A.I. și S.R.I., s-a modificat în

sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul

reclamantului.

Raportat la

dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură

civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență

aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în

vigoare la data sesizării instanței.

Cum, în speță,

instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,

iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se

adresează instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă

teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv

Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 24 ianuarie 2013.