ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3907/2011

Asupra conflictului negativ

de competență de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea din 18 ianuarie 2011 Curtea de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de

soluționare a excepției de nelegalitate formulată de reclamantul S.F., în contradictoriu

cu pârâta Instituția Prefectului Județului Gorj - S.P.C.R.P.C..

Pentru a pronunța această

hotărâre Curtea de Apel Craiova a reținut că potrivit art. 10 Legea nr. 554/2004:

„Reclamantul se poate adresa instanței de la domiciliul său sau celei de la domiciliul

pârâtului. Dacă reclamantul a optat pentru instanța de la domiciliul pârâtului nu

se poate invoca excepția necompetenței teritoriale”.

În cauza de față reclamantul

și-a manifestat expres voința ca cererea sa să fie soluționată de către instanța

de la sediul emitentului actului administrativ, respectiv de către Curtea de Apel

București.

Învestită prin declinare,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin

sentința civilă nr. 3163 din 3 mai 2011, a declinat în favoarea Curții de Apel Craiova

competența de soluționare a excepției de nelegalitate invocată de reclamant, a constatat

ivirea conflictului negativ de competență între Curtea de Apel București și Curtea

de Apel Craiova și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului.

Pentru a hotărî astfel

Curtea de Apel București a reținut că, în analiza acestei excepții, anterior instituirii,

prin Legea nr. 554/2004, a procedurii speciale de soluționare a excepțiilor de nelegalitate

a actelor administrative, judecătorul cauzei era și judecătorul excepției.

Mai mult decât atât, dincolo

de argumentul ce ține de rațiunea legiuitorului și buna administrare a justiției,

Curtea de Apel București a considerat că, în privința excepției de nelegalitate,

nu sunt incidente prevederile art. 12 C. proc. civ., potrivit cărora: „Reclamantul

are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente", o atare opțiune

existând doar pentru acțiunea de fond, nicidecum și pentru excepția de nelegalitate.

Art. 10 alin. (3) Legea

nr. 554/2004 este extrem de clar atunci când stabilește competența teritorială alternativă,

limitând dreptul de opțiune la domiciliul reclamantului, respectiv sediul pârâtului.

Înalta Curte soluționând

conflictul negativ de competență, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ.,

stabilește competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții

de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a ajunge la această

soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În cauză a fost invocată

excepția de nelegalitate a dispozițiilor art. 7 alin. (1) lit. j) Ordinul nr. 1501/2006

emis de Ministerul Administrației și Internelor.

Potrivit art. 4 alin.

(1) Legea nr. 554/2004:

„

Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual,

indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui

proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest

caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului

pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ

competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ

nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea

de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în

ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este

instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci

când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale”.

Instanța competentă

să soluționeze excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ,

astfel cum este definită la art. 2 alin. (1) lit. f) Legea nr. 554/2004, respectiv

instanța competentă să soluționeze în fond legalitatea actului administrativ.

Este adevărat că art.

10 alin. (3) Legea nr. 554/2004 stabilește competența teritorială alternativă, însă

în cauză nu sunt incidente aceste dispoziții.

Înalta Curte constată

că Ministerul Administrației și Internelor are calitatea de emitent, nefiind parte

în cauza de față.

Părțile din litigiul dedus

judecății nu au domiciliul, sau sediul în raza Curții de Apel București.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) și (5)

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei

privind pe S.F. și Instituția Prefectului Județului Gorj - S.P.C.R.P.C. și Înmatriculări

Autovehicule, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 12 iulie

2011.