ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1907/2013
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1907/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra cauzei
de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5082 din
5 aprilie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 7338/63/2011 Tribunalul Dolj, secția conflicte
de muncă și asigurări sociale, a declinat competența de soluționare a cauzei în
favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări
sociale, reținând că, potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 „cererile îndreptate
împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul reclamantul. Celelalte cereri
se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul pârâtul."
Cum reclamantul a formulat acțiunea în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale,
și nu împotriva C.N.P.A.S. sau a casei teritoriale de pensii, devin aplicabile dispozițiile
art. 156 teza a II-a, celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială
își are domiciliul/sediul pârâtul, care, în speță, se află în București.
Prin sentința
civilă nr. 11218 din 12 decembrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 45097/3/2011,
Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a
declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, a constatat
ivit conflictul negativ și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție,
reținând că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată începând cu data de 1 ianuarie 2011
conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, care a modificat
competența privind soluționarea litigiilor având ca obiect deciziile emise de casele
teritoriale de pensii în sensul că în această materie este competentă instanța de
la domiciliul reclamantului. Cum decizia contestată a fost emisă la data de 31
decembrie 2010, iar cererea în anulare a fost formulată la data de 15 februarie
2011(după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii
nr. 19/2000), rezultă că aplicabilă este noua lege, respectiv, Legea nr. 263/2010,
potrivit căreia instanța competentă este de la domiciliul/sediul reclamantului.
Cum contestatorul are domiciliul procesual ales în municipiul C., localitate aflată
în circumscripția teritorială a Tribunalului Dolj, iar cererea este îndreptată împotriva
unei case de pensii sectoriale, competența de soluționare a cauzei aparține acestei
instanțe, ca instanță de la sediul/domiciliul reclamantului, conform dispozițiilor
legale anterior citate.
Înalta Curte,
competentă să soluționeze conflictul conform ort. 22 alin. (3) C. proc. civ., stabilește
competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, pentru argumentele
ce succed:
Cererea dedusă
judecății are natura unei contestații împotriva deciziei de recalculare a pensiei
în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, și anume Casa
de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale.
Decizia contestată
a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanței s-a făcut la
data de 15 februarie 2011.
Art. 156 din Legea
nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziilor contestate, prevedea că „Cererile
îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul.
Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul
sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000
a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul
unitar de pensii publice, respectiv, începând cu data de 1 ianuarie 2011, conform
dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la
data sesizării instanței, și anume, 15 februarie 2011, era în vigoare Legea nr.
263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit
alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P.,
a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează
instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul",
iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, „Celelalte cereri se adresează instanței
în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul."
Rezultă că, odată
cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare
a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt
fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației
și Internelor și S.R.I., s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează
de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile
art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt
de imediată aplicare, urmează a se reține că norma de competență aplicabilă în cauză
este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării
instanței.
Cum, în speță,
instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale,
iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează
instanței de la domiciliul reclamantului, în speță, domiciliul ales la Sindicatul
Cadrelor Militare Disponibilizate în Rezervă și în Retragere din municipiul C.,
localitate aflată în circumscripția teritorială a Tribunalului Dolj, rezultă că
aceasta este instanța competentă a soluționa pricina.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2013.