ÎCCJ, Decizia nr. 270/2021

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin decizia penală nr. 80 din data de 15 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Penal 2-2020, în dosarul nr. x/2020 a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 160 din data de 5 octombrie 2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

Prin decizia penală nr. 160 din data de 5 octombrie 2020, pronunțată de Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2020, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 35/C din data de 12 decembrie 2019, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți, în dosarul nr. x/2019.

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 Judecători al instanței supreme a constatat că a fost sesizat cu recursul declarat de petentul A., împotriva încheierii nr. 35/C din 12 decembrie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, hotărâre definitivă, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi ordinare sau extraordinare de atac, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege, dispozițiile ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, dar și principiul unicității căilor de atac și modul de stabilire a ierarhiei acestora.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2020.

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare prin prisma dispozițiilor art. 431 alin. (2) raportat la art. 426 și următoarele din C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători a reținut că, în speță, nu sunt întrunite cumulativ cerințele de admisibilitate ale contestației în anulare formulate de contestatorul A..

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 426 din C. proc. pen., sunt supuse contestației în anulare doar hotărârile penale definitive prin care a fost soluționată acțiunea penală și/sau acțiunea civilă exercitată într-o cauză penală.

Cum în prezenta cauză s-a formulat contestație în anulare împotriva unei decizii prin care a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A., cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, prin care au fost respinse, ca inadmisibile, căile de atac formulate de același contestator în nume propriu și pentru numiții B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R. și S., împotriva încheierii penale nr. 226/RC din data de 7 iunie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, Completul de 5 Judecători, a constatat că prin hotărârea atacată nu a fost soluționată acțiunea penală și/sau acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, astfel încât nu are natura și aptitudinea unei hotărâri ce poate fi atacată pe calea contestației în anulare.

În același sens s-a reținut a fi și doctrina în materie care a statuat că hotărârile prin care instanța nu se pronunță asupra acțiunii penale sau acțiunii civile exercitate într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestație în anulare (C. proc. pen. - comentariu pe articole - Editura C.H.Beck - M. Udroiu, I. Tocan comentariu art. 426 "Deoarece nu sunt hotărâri prin care instanța se pronunță cu privire la acțiunea penală sau civilă exercitată într-o cauză penală nu pot fi atacate cu contestație în anulare: (i) încheierile judecătorului de cameră preliminară prin care se pronunță cu privire la plângerea formulată împotriva unei soluții de clasare ori cu privire la legalitatea și temeiniciei redeschiderii procesului penal; (ii) încheierile prin care judecătorul de drepturi și libertăți se pronunță cu privire la măsurile preventive; (iii) deciziile prin care instanța de control judiciar a respins o altă contestație în anulare exercitată anterior în aceeași cauză; (iv) sentința prin care se respinge cererea de redeschidere a procesului penal.")

În consecință, având în vedere dispozițiile art. 426 din C. proc. pen., precum și jurisprudența și doctrina cu privire la natura hotărârilor care pot fi atacate prin contestație în anulare, s-a constatat că nici decizia prin care s-a respins, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul împotriva încheierii nr. 35/C din data de 12 decembrie 2019, pronunțate de secția penală a Înaltei Curți, în dosarul nr. x/2019, nu este susceptibilă a fi atacată printr-o contestație în anulare.

II. Împotriva acestei decizii, petentul A. a formulat calea de atac intitulată "plângere", reiterând motivele invocate în calea de atac inițial formulată, solicitând, în esență admitere plângerii astfel cum a fost formulată.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 20 septembrie 2021, termen la care au avut loc dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând calea de atac formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, prin raportare la actele și lucrările dosarului, dar și prin prisma dispozițiilor legale incidente Înalta Curte, Completul de 5 Judecători constată că este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Cum în prezenta cauză petentul a formulat plângere împotriva unei decizii prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de același petent, cale de atac exercitată împotriva unei hotărâri, prin care, de asemenea, a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulată de același petent împotriva unei hotărâri definitive, Completul de 5 Judecători constată că hotărârea atacată nu are natura și aptitudinea de a fi atacată pe calea plângerii. Decizia atacată de contestator este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată, acesta exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În raport cu considerentele anterior menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 15 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Penal 2-2020, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. petentul va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac denumită "plângere" formulată de petentul A. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 15 martie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători, Penal 2-2020, în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă petentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2021.