ÎCCJ, Decizia nr. 100/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 15 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a suspendat judecata cauzei, constatând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a solicitat judecarea în lipsă.

Împotriva încheierii menționate la pct. 1, a declarat recurs A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători sub nr. x/2020.

II. Procedura de filtrare a recursului

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 C. proc. civ., întrucât: (i) prin art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 - care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018 - a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. din 2010, care reglementează procedura de filtrare a recursului de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție; (ii) conform art. 24 din C. proc. civ. din 2010, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare"; (iii) prezentul dosar a fost început la 6 decembrie 2016, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, începând cu data de 21 decembrie 2018.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 25 ianuarie 2021, completul de filtru a dispus comunicarea raportului către părți.

Raportul a fost comunicat recurentului, care a formulat punct de vedere, înregistrat la dosar la 8 februarie 2021.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând admisibilitatea recursului în condițiile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., se constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente.

În raport cu dispozițiile art. 129 din Constituție și ale art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., admisibilitatea unei căi de atac și, pe cale de consecință, provocarea unui control judiciar al hotărârii judecătorești este condiționată de exercitarea acesteia în condițiile legii. Pentru a da eficiență acestor reglementări legale, instanța este obligată să examineze căile de atac cu care este învestită prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală și să respingă, ca inadmisibilă, orice cale de atac neconformă acestora.

În cauză, recursul a fost declarat împotriva unei încheieri de suspendare a judecării cauzei pronunțate de o secție civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind incidente dispozițiile art. 414 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora:

"Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. Când suspendarea a fost dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

În raport cu dispozițiile citate, rezultă că hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs este o hotărâre definitivă, care nu este supusă recursului în sensul art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., art. 24 din Legea nr. 304/2004, care reglementează competența Completului de 5 judecători sau altor dispoziții legale.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A. împotriva încheierii din 15 iunie 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători, în dosarul nr. x/2020.

Fără cale de atac, potrivit art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședința publică din 15 martie 2021.