ÎCCJ, Decizia nr. 303/2021

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 77 din data de 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal formulată de contestatorul A. vizând Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava, secția penală.

Împotriva încheierii nr. 77 din data de 22 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, contestatorul A. a formulat, prin e-mail, "plângere (...) împotriva tuturor soluțiilor pronunțate în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2021", pentru motivele expuse pe larg, în scris, la dosarul cauzei.

Prin încheierea nr. 358 din data de 13 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac declarată de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 77 din data de 22 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. x/2021.

Pentru a dispune astfel, secția penală, a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (2) din Constituția României, "Competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege". În aplicarea acestor dispoziții constituționale, legiuitorul a stabilit regulile aplicabile procesului penal, inclusiv regimul exercitării căilor de atac, dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituția României, precum și exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.

Totodată, s-a reținut că, din reglementarea principiului legalității căilor de atac, atât în cuprinsul art. 129 din Constituție ("Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii"), cât și al art. 16 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ("Hotărârile judecătorești pot fi desființate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege și exercitate conform dispozițiilor legale") reiese că o cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești nu poate fi exercitată decât în condițiile prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității. Prin urmare, declararea unei căi de atac care nu este prevăzută de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o cerere inadmisibilă.

În acest context, instanța supremă a constatat că încheierea nr. 77 din data de 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, ce face obiectul prezentei căi de atac, este pronunțată într-o cauză având ca obiect contestația declarată de contestatorul A. privind durata procesului penal vizând Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava, secția penală, întemeiată pe dispozițiile art. 4881 și următoarele din C. proc. pen.

De asemenea, s-a constatat că în procedura specială a contestației privind durata procesului penal, reglementată de dispozițiile art. 4881 - 4886 din C. proc. pen., legiuitorul a urmărit să asigure celeritatea obținerii unei hotărâri definitive prin care să se dispună accelerarea procedurii judiciare atât pentru cauzele aflate în faza de urmărire penală, cât și pentru cauzele aflate în faza judecății, hotărârile pronunțate în materie fiind definitive, conform dispozițiilor art. 4886 alin. (7) din C. proc. pen. care prevăd că:

"Încheierea prin care judecătorul de drepturi și libertăți sau instanța soluționează contestația nu este supusă niciunei căi de atac.".

Prin urmare, s-a apreciat că A. a învestit Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea unei căi de atac îndreptate împotriva unei hotărâri care nu este susceptibilă de reformare, context în care demersul său judiciar nu este admisibil.

Împotriva încheierii nr. 358 din data de 13 aprilie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 20 septembrie 2021, dată la care au avut loc și dezbaterile, susținerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de A., constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

În considerarea efectelor principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, a principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală și a exigențelor stabilite prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine, așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor. Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Conform art. 550 alin. (1) coroborat cu art. 551 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., hotărârile pentru care nu este prevăzută calea de atac a contestației sau apelului rămân definitive la data pronunțării lor și devin executorii, ele neputând fi atacate ulterior.

Cum în prezenta cauză contestatorul A. a formulat recurs împotriva încheierii nr. 358 din data de 13 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, hotărâre definitivă prin care a fost soluționată calea de atac formulată de același petent împotriva încheierii nr. 77 din data de 22 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, în procedura prevăzută de art. 4881 C. proc. pen., fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația privind durata procesului penal cu referire la Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Suceava, secția penală, Completul de 5 Judecători constată că hotărârea atacată nu are natura și aptitudinea de a fi atacată cu o cale de atac ordinară sau extraordinară. Decizia atacată este definitivă în considerarea etapei procesuale în care a fost pronunțată, recurentul exercitând o cale de atac împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei alte căi de atac ordinare sau extraordinare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 358 din data de 13 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021, iar în baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de contestatorul A. împotriva încheierii nr. 358 din data de 13 aprilie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2021.

GGC - ED