CASE OF COPLAND v. THE UNITED KINGDOM - [Romanian Translation] summary by the COE Human Rights Trust Fund

 Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012. Această traducere a fost efectuată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Nu obligă Curtea. Pentru mai multe informații, a se vedea referințele cu privire la drepturile de autor de la sfârșitul prezentului document.

 Council of Europe/European Court of Human Rights, 2012. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court. For further information see the full copyright indication at the end of this document.

 Conseil de l’Europe/Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour. Pour plus de renseignements veuillez lire l’indication de copyright/droits d’auteur à la fin du présent document.

Notă de informare privind jurisprudența Curții Nr.96

Aprilie 2007

Copland c. Regatului-Unit

- 62617/00

Hotărârea din 03.04.2007 [Secția IV]

Articolul 8

Articolul 8-1

Respectul corespondenței

Respectul vieții private

Supravegherea, fără temei legal, a liniei telefonice, a e-mail-ului și a consultării Internetului de către un funcționar :

violare

În fapt

:

Reclamanta fusese angajată de către o instituție de învățământ postșcolar, organism înființat prin lege și gestionat de către stat, în calitate de asistentă personală a directorului.

Începând cu sfârșitul anului 1995, a trebuit să lucreze în strânsă colaborare cu directorul adjunct.

La cererea directorului adjunct, i s-a monitorizat utilizarea telefonului, a e-mail-ului și a Internetului.

Potrivit Guvernului, această monitorizare era menită a verifica faptul dacă reclamanta nu abuza de facilitățile profesionale, în scopuri personale.

Monitorizarea utilizării telefonului s-a materializat prin analizarea facturilor telefonice ale școlii, care arătau numerele apelate, datele și orele apelurilor, ca și durata și costul acestora; monitorizarea Internetului a luat forma unor controale ale site-urilor vizitate, ale datelor și orelor acestor vizite, iar controlul e-mail-ului a examinat adresele, datele și orele de trimitere a mesajelor.

La acel moment, instituția de învățământ care angajase reclamanta nu avea nici o politică de monitorizare.

În plus, legislația engleză nu garanta un drept general la protecția vieții private, deși, ulterior, au fost introduse legi privind reglementarea interceptării comunicațiilor și condițiile în care angajatorii ar putea înregistra sau monitoriza comunicațiile angajaților lor, fără consimțământul acestora.

În drept

:

Instituția de învățământ în cauză este un organism public ale cărui acte angajează responsabilitatea statului, în sensul Convenției.

Prin urmare, întrebarea se referă la obligația negativă statului de a nu viola viața privată și corespondența reclamantei.

Domeniul de aplicare a noțiunii de viață privată - Apelurile telefonice de la sediile instituțiilor sunt, la prima vedere, acoperite de noțiunea de "viață privată" și "corespondență".

Rezultă în mod logic că e-mail-urile trimise de la locul de muncă ar trebui să beneficieze de o protecție similară, așa cum ar trebui tratate și informațiile provenite din monitorizarea utilizării în scopuri personale a Internetului. Reclamanta nu a fost informată că apelurile sale ar putea fi monitorizate și putea gândi, în mod legitim, că apelurile sale telefonice de la locul de muncă erau confidențiale.

Ea a avut, probabil, același sentiment cu privire la utilizarea e-mail-ului și a Internetului.

Ingerință

- Simplul fapt că instituția de învățământ a fost și-a procurat în mod legitim o serie de date sub formă de facturi telefonice nu se opune constatării unei ingerințe. De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că informațiile nu au fost divulgate unor terți sau utilizate împotriva reclamantei în cadrul unei proceduri disciplinare sau de altă natură.

Colectarea și păstrarea, fără înștiințarea reclamantei, a informațiilor cu caracter personal despre utilizarea telefonului, a e-mail-ului și a Internetului sunt, prin urmare, o ingerință în dreptul reclamantei la respectul vieții private și a corespondenței sale.

"Prevăzută de lege"

- Pentru a îndeplini cerința de previzibilitate, legea trebuie să fie suficient de clară, pentru a exprima de manieră satisfăcătoare în ce condiții și circumstanțe se permite autorității publice să recurgă la măsurile în cauză.

Argumentul Guvernului că instituția ar fi fost autorizată în temeiul competențelor sale legale de a lua "toate măsurile necesare sau oportune" pentru a pune la dispoziție studii superioare și postșcolare nu este convingător.

În plus, Guvernul nu amintește că la momentul respectiv, textele generale de drept sau statutare ale instituției de învățământ în cauză ar fi conținut o dispoziție care reglementa circumstanțele în care angajatorii puteau monitoriza utilizarea de către angajați a telefonului, a e-mail-ului și a Internet-ului.

De aceea, lăsând deschisă întrebarea dacă monitorizarea utilizării de către un angajat a telefonului, a e-mail-ului sau a Internetului, la locul său de muncă poate fi considerată "necesară, într-o societate democratică", în anumite situații, în urmărirea unui scop legitim, Curtea concluzionează că în absența, la momentul faptei, a oricărei legi care să reglementeze monitorizarea la nivel intern, ingerința nu era "prevăzută de lege".

Concluzie

:

violare (unanimitate).Articolul 41 – 3

000 EUR pentru prejudiciu moral.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de Grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.Click aici pentru a accesa

Notele de informare privind jurisprudența



Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, 2012

Limbile oficiale ale Curții Europene a Drepturilor Omului sunt engleza și franceza. Această traducere a fost realizată cu sprijinul Fondului fiduciar pentru drepturile omului al Consiliului Europei (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Nu obligă Curtea, care, de altfel, nu își asumă răspunderea pentru calitatea acesteia. Traducerea poate fi descărcată din baza de date HUDOC a Curții Europene a Drepturilor Omului (

http://hudoc.echr.coe.int

) sau din oricare altă bază de date în care Curtea a făcut această traducere disponibilă. Poate fi reproducă în scop necomercial, cu condiția ca titlul cauzei să fie citat în întregime, împreună cu referirea la dreptul de autor menționat anterior la Fondul fiduciar pentru drepturile omului. Dacă intenționați să utilizați vreun fragment din această traducere în scop comercial, vă rugăm să contactați

[email protected]

.



Council of Europe/ European Court of Human Rights, 2012

The official languages of the European Court of Human Rights are English and French. This translation was commissioned with the support of the Human Rights Trust Fund of the Council of Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). It does not bind the Court, nor does the Court take any responsibility for the quality thereof. It may be douwloaded from the HUDOC case-law database of the European Court of Human Rights (

http://hudoc.echr.coe.int

) or from any other database with which the Court has share it. It may be reproduced for non-commercial purposes on condition that the full title of the case is cited, together with the above copyright indication and reference to the Human Rights Trust Fund. If it is intended to use any part of this translation for commercial purposes, please contact

[email protected]

.



Conseil de l’Europe/ Cour Européenne des Droits de l’Homme, 2012

Les langues officielles de la Cour Européenne des Droits de l’Homme sont le français et l’anglais. La présente traduction a été effectuée avec le soutien du Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme du Conseil de l’Europe (

www.coe.int/humanrightstrustfund

). Elle ne lie pas la Cour, et celle-ci décline toute responsabilité quant à sa qualité. Elle peut étre téléchargée à partir de HUDOC, la base de jurisprudence de la Cour européenne des droits de l’homme (

http://hudoc.echr.coe.int

) où de toute autre base de données à laquelle HUDOC l’a communiquée. Elle peut etre reproduite à des fins non commerciales, sous reserve que le titre de l’affaire soit cité en entier et s’accompagne de l’indication de copyright ci-dessus ainsi que la référence au Fonds fiduciaire pour les droits de l’homme. Toute personne souhaitant se servir de tout ou partie de la présente traduction à des fins commerciales est invitée à le signaler à l’adresse suivante:

[email protected]

.