ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4749/2025

Ședința publică din data de 16 octombrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 05.08.2022 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim Ministru Al Guvernului României -B. a solicitat:

- să se constate că pârâtul Guvernul României nu a executat de bună voie în termen de cel mult 30 de zile, Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015;

- aplicarea Primului Ministru al Guvernului României, în calitate de conducător al executivului, amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, având în vedere că nu a pus în executare decizia anterior indicată, la expirarea termenului de cel mult 30 de zile, care se calculează de la data de 08.06.2019;

- fixarea cuantumului penalităților în valoare de 1.000 RON/zi de întârziere, ce vor fi calculate de la expirarea termenului de 30 zile, care i-au fost acordate prin titlul executoriu reprezentat Decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunțată de înalta Curte de Casație si Justiție în dosar nr. x/2015

Prin sentința civilă nr. 1957 din data de 28 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a-IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

Respinge excepțiile ca neîntemeiate.

Respinge acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim Ministru al Guvernului Romaniei - B., ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și,în rejudecare, admiterea cererii de executare silită, amendarea primministrului și fixării cuantumului penalităților în valoare de 1000/zi de întârziere.

Intimații-pârâti a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din 29 iunie 2023, Înalta Curte de Casatie și Justiție a dispus suspendarea judecății recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1957 pronunțate la 28 octombrie 2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 6 luni.

Asupra excepției perimării, Înalta Curte analizând cerințele prevăzute de lege pentru intervenirea sancțiunii perimării, ce decurg din conținutul art. 416 alin. (1) C. proc. civ., se constată că rămânerea cauzei în nelucrare presupune absența oricărui act de procedură în vederea judecării pricinii în intervalul prevăzut de lege de 6 luni, iar culpa părții reprezintă o chestiune de fapt pe care instanța de judecată o stabilește de la caz la caz.

În cauză, hotărârea care a generat suspendarea facultativă a prezentei cauze (decizia nr. 3517/20.06.2024), fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în faza procesuală a recursului, a rămas definitivă la data pronunțării sale, și anume 20.06.2024, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., acela fiind momentul de la care se calculează termenul de perimare de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) din același act normativ.

Termenul de perimare în dosarul de față s-a împlinit la 20.12.2024, iar în intervalul cuprins între 20.06.2024 și 20.12.2024 părțile au lăsat cauza în nelucrare, fără să îndeplinească niciun act de procedură.

Înalta Curte reamintește considerentele obligatorii cuprinse la paragraful 53 al Deciziei nr. 2 din 31 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a reținut că, spre deosebire de ipotezele reglementate expres de prevederile art. 412 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., după pronunțarea hotărârii de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene, respectiv de cele ale art. 520 alin. (2) și (4), după pronunțarea hotărârii de către Înalta Curte de Casației și Justiție, când judecata cauzei suspendate se reia din oficiu, "(...), în cazul suspendării facultative clasice instanța nu este obligată să urmărească finalizarea celuilalt proces, care privește raporturi juridice între aceleași părți litigante, acestea din urmă fiind datoare să țină sub observație respectivul proces și să ceară în timp util repunerea cauzei pe rol, sub sancțiunea intervenirii perimării cererii lor.

De asemenea, prin Decizia nr. 70/2023 pronunțată de Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii - (Decizie de respingere ca inadmisibilă) Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut la paragraful 58, că este lipsit de relevanță faptul că, în ipoteza prevăzută de art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., suspendarea judecății se dispune din oficiu, și nu la cererea uneia dintre părți, întrucât ceea ce caracterizează instituția perimării fiind aspectul că, de la momentul la care cauza de suspendare a încetat, partea interesată era datoare ca, în termen de 6 luni, să facă un act de procedură pentru a întrerupe curgerea termenului de perimare.

S-a mai reținut la paragraful 59 și că Împrejurarea că există identitate parțială sau că nu există identitate între părțile din litigiul în care s-a dispus suspendarea judecății și cel până la a cărui soluționare definitivă a fost instituită această măsură nu prezintă interes, căci lipsa calității de parte în dosarul care a determinat suspendarea nu constituie un impediment în posibilitatea de a urmări desfășurarea celuilalt proces, inclusiv prin interogarea portalului instanțelor de judecată, la care publicul are acces nelimitat și poate fi realizată cu minime diligențe.

Or, atât timp cât în cauza de față nu este vorba despre un act de procedură ce trebuia efectuat de instanță din oficiu și nici nu s-a făcut dovada că s-ar fi formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei după soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2023, Înalta Curte constată că starea de pasivitate a părților a reprezentat motivul pentru care cauza a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data la care aveau posibilitatea să solicite repunerea pe rol a acesteia în vederea continuării judecății și, în temeiul art. 420 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 1957 pronunțate la 28 octombrie 2022 de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 16 octombrie 2025.