ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4505/2025

Ședința publică din data de 9 octombrie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, în data de 04.06.2024, sub nr. x/2024, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România să includă în lista medicamentelor compensate a medicamentului Pembrolizumab (denumirea comercială Keytruda) în vederea efectuării tratamentului corespunzător pentru carcinom mamar bilateral biopsiat.

Prin sentința civilă nr. 2056 din 9 decembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- A respins excepțiile inadmisibilității, a prematurității, a lipsei calității procesuale active, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale ca neîntemeiate.

- A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

- A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, împotriva chematului în garanție Ministerul Finanțelor, ca rămasă fără obiect.

Împotriva sentinței civile nr. 2056 din 9 decembrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a declarat recurs, solicitând casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii.

La data de 31 martie 2025, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de renunțare la judecata cauzei.

II. Soluția instanței de recurs

Sesizată cu soluționarea recursului, Înalta Curte constată faptul că recurenta-reclamantă a formulat în cauză cerere de renunțare la judecata acțiunii introductive.

Potrivit art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă".

Dispozițiile art. 406 alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ. reglementează situația formulării cererii de renunțare la judecată în căile de atac:

"(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Având în vedere că manifestarea de voință, în sensul renunțării la judecata cererii, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 406 alin. (6) C. proc. civ., va lua act de renunțarea reclamantei A. la judecata cererii de chemare în judecată.

Întrucât cererea de renunțare la judecată a fost formulată în calea de atac a recursului, Înalta Curte va face aplicarea art. 406 alin. (5) și alin. (6) din C. proc. civ. și va anula sentința nr. 2056 din 9 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de cererea de renunțare a recurentei-reclamante A. la cererea de chemare în judecată.

Anulează sentința nr. 2056 din 9 decembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX- a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 09 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.