ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1503/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea principală înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a IV-a civilă la 5 august 2021, sub nr. x/2021, reclamantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata sumei de 341.388 RON, reprezentând diferența dintre valoarea de 1.362.095 RON, ce a fost stabilită prin raportul de evaluare nr. x/30.03.2009, întocmit în dosarul de despăgubiri nr. x, și valoarea de 1.020.707 RON, ce a fost stabilită cu respectarea standardelor internaționale de evaluare, în ceea ce privește imobilul compus din teren în suprafață de 420 mp și construcție demolată S+P+2E, situat în mun. Iași, județul Iași, actualizată cu indicele de inflație de la data emiterii titlurilor de conversie și până la data plății, precum și la plata dobânzii legale, calculate de la data emiterii titlurilor de conversie și până la data plății.

Pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat cerere de chemare în garanție a PFA A., B. și C., solicitând ca, în ipoteza admiterii cererii principale, chemații în garanție să fie obligați la restituirea sumei reprezentând pretențiile reclamantului.

La termenul din 15 februarie 2022, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a dispus disjungerea cererii de chemare în garanție formulate de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, fiind format dosarul nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 1114 din 3 septembrie 2024, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția rămânerii fără obiect, invocată din oficiu, a respins cererea formulată de reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în contradictoriu cu pârâții B., C. și P.F.A. A., ca rămasă fără obiect, a obligat reclamanta la plata sumei de 5.961,77 RON, în favoarea pârâților B. și C., cu titlu de cheltuieli de judecată, și la plata sumei de 3.500 RON, în favoarea pârâtului PFA A., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 61/A din 28 ianuarie 2025, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă.

Împotriva acestei decizii civile, la 18 februarie 2025, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea deciziei recurate, în sensul înlăturării obligației de a plăti cheltuielile de judecată.

Recurenta-reclamantă a invocat motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că nu au fost analizate apărările privind existența unei cereri separate de acordare a cheltuielilor de judecată în cadrul dosarului de fond și a dovezilor de plată. De asemenea, a invocat aprecierea greșită a instanței de apel asupra cuantumului rezonabil al onorariului de avocat.

În ședința publică din 18 septembrie 2025, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Analizând excepția nulității recursului, Înalta Curte o va admite și va anula recursul, pentru următoarele considerente de drept:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că motivarea recursului presupune invocarea unor critici de nelegalitate care trebuie să se circumscrie motivelor prevăzute, în mod expres și limitativ, de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 din C. proc. civ.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel). În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

În cauză, pe de o parte, se constată că memoriul de recurs nu cuprinde critici de nelegalitate, ci de netemeinicie, din moment ce se învederează aspecte care privesc situația de fapt (cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, documentele justificative ce probează plata acestora).

Or, motivul reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., invocat de către recurenta-reclamantă, presupune enunțarea normei de drept material aplicabile, prezentarea interpretării pe care partea o consideră corectă și argumentarea discordanței acestei interpretări cu cea dată de instanța de apel, acest caz de casare nefiind incident atunci când se critică situația de fapt, prin raportare la modul de interpretare și coroborare a mijloacelor de probă administrate. Simpla expunere a unor texte de lege și prezentarea unor aspecte de fapt, fără a fi arătate argumentele de drept care să conducă la concluzia interpretării sau aplicării greșite a normelor legale, nu poate conduce la concluzia că recursul este motivat în conformitate cu exigențele legale, astfel că devine aplicabilă sancțiunea nulității, prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Pe de altă parte, recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel trebuia să facă aplicarea prevederilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. și să reducă cuantumul onorariilor de avocat, apreciind că acesta este disproporționat.

Or, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 181 din 5 martie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..". În considerente acestei decizii obligatorii, conform art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., s-au reținut următoarele:

"34. Stabilirea, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., a cheltuielilor cu onorariul de avocat plătit de partea care a câștigat procesul presupune o analiză a unor aspecte de fapt referitoare la complexitatea cauzei și la munca efectivă a apărătorului părții. De asemenea, presupune o raportare la valoarea obiectului pricinii și o evaluare a ponderii pe care instanța trebuie să o dea acestui criteriu în cadrul demersului de stabilire a cheltuielilor la care este obligată partea care a pierdut litigiul. În analiza sa, judecătorul trebuie să se raporteze, în permanență, la circumstanțele cauzei, instanța de fond dispunând de o marjă de apreciere în analiză.

Întrucât recurenta-reclamantă critică decizia pronunțată de instanța de apel din perspectiva faptului că nu s-ar fi aplicat prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., finalitatea urmărită fiind obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată într-un cuantum redus, se constată că este aplicabilă Decizia în interesul legii nr. 3 din 20 ianuarie 2020, astfel că respectivele critici nu pot fi analizate.

Față de aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) coroborat cu art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității, invocată din oficiu, și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de către reclamanta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților împotriva deciziei civile nr. 61/A din 28 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 septembrie 2025.