ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2154/2022

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 5067 din 19 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins apelul formulat de apelantul- reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3765 din data de 08.11.2019, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații- pârâți Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca nefondat; a respins cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, reclamantul A..

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 21.02.2022, sub nr. x/2018.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început anterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, nefiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de filtrare a recursului

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 16 iunie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus comunicarea raportului către părți.

Recurentul a depus punct de vedere, în scris, la raport, prin care a arătat, în esență, că Legea nr. 223/2015 nu interzice calea extraordinară de atac a recursului.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Potrivit art. 129 din Constituția României, "Împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii", iar, conform art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În raport cu dispozițiile constituționale și legale citate, admisibilitatea unei căi de atac și provocarea controlului judiciar al unei hotărârii judecătorești sunt condiționate de exercitarea acesteia în condițiile legii.

În accepțiunea conferită de legiuitor, conform dispozițiilor art. 457 alin. (1) Noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În cauză, Înalta Curte reține că obiectul recursului de față îl constituie decizia civilă nr. 5067 din 19 octombrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins apelul formulat de apelantul- reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 3765 din data de 08.11.2019, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția civilă, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații- pârâți Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, ca nefondat; a fost respinsă cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

După cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, în prezenta cauză, este dedus judecății, așadar, recursul declarat împotriva hotărârii prin care a fost respins apelul formulat de reclamant împotriva unei hotărâri date într-un litigiu din materia asigurărilor sociale - contestație decizie de pensionare și recalculare pensie.

Art. 483 C. proc. civ. prevede că: (1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.

(2) Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Deopotrivă, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac- care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În cauză, sunt aplicabile dispozițiile din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, care, la art. 101 stabilesc că:

"Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale".

Art. 102 din același act normativ prevede că:

"Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.", iar, potrivit art. 103, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel".

De asemenea, art. 104 din Legea nr. 223/2015, statuează că prevederile acestei legi, referitoare la la jurisdicția în sistemul pensiilor militare de stat, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Așa fiind, calea de atac astfel declarată, câtă vreme este exclusă în mod expres de către legiuitor, este inadmisibilă, reclamantul, în speță, neavând deschisă calea procesuală a recursului pe care a înțeles să o folosească.

Se mai reține că instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Corespunzător acestui principiu constituțional, legea procesual-civilă a reglementat condițiile examinării cauzei civile în grade de jurisdicție, determinând hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Este știut că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Respingerea cererii de recurs de față, ca inadmisibilă, nu încalcă dreptul recurentului de acces la justiție, consacrat de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Constituția României, în acest sens instanța reținând că în cauza Botten împotriva Norvegiei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit că modalitatea de aplicare a art. 6 depinde de caracteristicile procedurii în justiție, de întreaga procedură internă și de rolul cuvenit instanțelor în ordinea juridică internă, urmând să se țină seama de natura situației de drept intern, de competența instanțelor, de modul în care interesele reclamantului au fost expuse și prezentate în fața instanței și, în special, de natura problemei pe care aceasta a trebuit să le soluționeze.

Din moment ce recurentul a beneficiat de o judecată în primă instanță, precum și în căile de atac prevăzute de lege, nu se poate susține că prin respingerea, ca inadmisibil, a prezentului recurs i se încalcă accesul la justiție, cu atât mai mult cu cât hotărârea atacată este, potrivit dispozițiilor procesual civile, definitivă, deci, împotriva acesteia nu este prevăzută calea de atac a recursului.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 103 din Legea nr. 223/2015 și art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ.., raportat la art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul- reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 5067 din 19 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2022.